La miezul nopții, printre cripte grele,
Mic, mic copil mergeam, nu bucuros,
Spre casa tatii, pastorul, și stele
Puzderii licăreau pe cer frumos;
La miezul nopții.
Apoi, în cursul vieții, când iubita
Irezistibil m-atrăgea spre ea,
De sus, steaua polară, strălucita,
Scria cu pasu-i fericirea mea;
La miezul nopții.
Până târziu, când raza lunii pline
Prin bezne mă călăuzea mereu,
Și-un gând simțit, curat, crescut-a-n mine
Țesând trecutu-n viitorul meu;
La miezul nopții.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, de la copilărie la maturitate, și asupra modului în care amintirile și sentimentele ne ghidează de-a lungul vieții. Stelele și luna simbolizează speranța și călăuzirea în momentele de incertitudine.