Mă uneltește subconștiința,
Ce-o am mereu alternativă
În timp real, îmi ia putința;
Nu pot fi doi deopotrivă!
Sunt veșnic chinuit de dublu
-Nu alter ego de nebun
Rătăcitor, mereu în sumbru-
Am veșnic glas de rău, la bun!
Chiar de mă-nchin cu gând pios,
Apare ateul din neant
Cu gând corupt, d-evlavios..
Mă chinuie halucinant!
Singur îmi fac metamorfoză
Din aluatul ce-mi mixez;
Cu-adânc de crez îmi fac hipnoză..
Cumulurile-mi protejez!
Mă-ntreb de suntem toți la fel
Și-n diferență avem vreun rol;
De-a fi stăpân de corp, de țel,
Sau de-a ceda..”in lose control”?!?..
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior al unei persoane, lupta constantă dintre bine și rău, credință și ateism, control și pierderea acestuia. Se pune întrebarea rolului individualității și a capacității de a ne controla destinul.