La 10 ani timpul este regele
da’ peste ani vreau înțelegere, bani de petrecere
și-ai mei se bucură când pot să mă-ntrețină
iar eu am cel mai rău viitor tras în retină
ajuns la 14, situație stabilă cu-o copilă vraiste și senilă
ce crede că am 16, și eu topit ca un complice în combinații
.. de toate astea încă-mi apar cu mândrie frații
ținând cont de importanța gradului, intrând în jocul statului
la vârsta majoratului am înțeles perfect că cel ales nu are sens
da’ vezi că cel ales te-atacă foarte des, nu crezi?
uită-te-n urmă câți ca tine lași în turmă
câți cam tineri falși în umbră fac pași și numără
rămași arși în cumpănă nu-și cumpără doar..
crezând la 20 de ani că libertatea-i marfă pură
îți rup pâinea de la gură cu ură că așa-i în cultură
le f*t una în gură pe măsură ce mă-njură
și ca drept dovadă că așa-i în stradă din bravadă
la 23 m-am ales cu o cicatrice în arcadă.
Merg de-un ceas întreg încordat ca la skandenberg
stresat să înțeleg unde-am cedat eu nu-s făcut să pierd
și să lupt în câmp deschis ca un Touareg decis să cred
în viitor, acum nevoit să aleg s-alerg necontenit
hăituit ca un câine chinuit pentru o carieră de mâine
vlăguit într-o manieră de ne-nchipuit pentru o pâine
într-o companie de idioți, toți parșivi și hoți
socoti că poți s-o scoți la capăt cu niște roboți
la limita răbdării cedez des, nu mă integrez
caut să mă tratez și fac peri albi la cât mă enervez
pe zi ce trece visez de 10 ori la mai bine
conturez profilul unui salariat ce vrea să plece
ieșit din comun în fapte cu replici acide date
ca nu-s băiat bun la toate și am atribuții limitate
cu demisii repetate și permisii îndelungate
dese probleme de sănătate doar ca să mai respir libertate.
Privesc prin geam tăcut spre ocean cărunt
meditând la trecut pierdut la tot ce am făcut
de la Junker rupt cu geaca-n club la bărbat
de la l*ba în pat până la agățat la pătrat
c*cat călcat în drum și orice obstacole
m-au ajutat s-ajung acum s-aud voci de oracole
da’ tot ciudat îmi e
cursă lungă, hărți deșarte s-au pus în dungă gustând cărți de Sartre
Herse și Dante, Kant, Socrate
și-am parte de artefacte în Asimov, Hans și Carter
asimilând tainele fricii din Freud, Heineger, Nietzsche
ascultând în Detroit Lionel Richie
Edith Piaf în Paris, Nina Simon Dragoste și ură, în om
vad stigma-n sindrom, și-s strict asimptotic
da atent la alții mă-nchid în suflet adânc
încă latent la tentații
cu amprenta pe spații ce-au primele salbe și parcă
vad vid luminat de firele albe din barbă
Sensul versurilor
Piesa descrie evoluția vieții unui om, de la inocența copilăriei la deziluziile maturității. Vorbește despre greutățile întâmpinate, compromisurile făcute și căutarea sensului în mijlocul haosului.