[Strofa 1: Aforic]
La zece ani timpul este regele
Dar peste ani vreau înțelegere, bani de petrecere
Și-ai mei se bucură când pot să mă-ntrețină
Iar eu am cel mai rău viitor tras în retină.
Ajuns la 14 – situație stabilă
O copilă vraiște și senilă ce crede că am 16
Și eu tot pic ca un complice-n combinații
Dar fobit de toate astea încă-mi mai apăr cu mândrie frații.
Ținând cont de importanța gradului
Intrând în jocul statului la vârsta majoratului
Am înțeles perfect că cel ales nu are sens
Dar vezi că cel ales te-atacă foarte des, nu crezi?
Uită-te-n urmă, câți ca tine lași în turmă
Câți ca tine falși în umbră fac pași și numără?
Rămași arși în cumpănă nu-și cumpără, doar fură
Crezând la 20 de ani că libertatea-i marfă pură.
Îți rup pâinea de la gură cu ură, c-așa e-n cultură
Le f*t una-n gură pe măsură ce mă-njură
Și ca drept dovadă că așa e-n stradă din bravadă
La 23 m-am ales c-o cicatrice în arcadă.
[Strofa 2: Carbon]
Merg de-un ceas întreg încordat ca la skandenberg
Stresat să-nțeleg unde am cedat, eu nu-s făcut să pierd
Ci să lupt în câmp deschis ca un touareg
Decis să cred în viitor, acum nevoit s-aleg s-alerg necontenit.
Hăituit ca un câine, chinuit pentru o carieră de mâine
Vlăguit într-o manieră de neînchipuit pentru o pâine
Într-o companie de idioți, toți parșivi și hoți
Socoti că poți s-o scoți la capăt cu niște roboți?
La limita răbdării cedez des, nu mă integrez
Caut să mă tratez și fac peri albi la cât mă enervez
Pe zi ce trece visez de zece ori la mai bine
Conturez profilul unui salariat ce vrea să plece.
Ieșit din comunul faptei cu replici acide date
Că nu-s băiat bun la toate și am atribuții limitate
Cu demisii repetate și permisii îndelungate
Dese probleme de sănătate doar ca să mai respir libertate.
[Strofa 3: ADN]
Privesc prin geam tăcut spre ocean, cărunt
Meditând la trecut, pierdut, la tot ce-am făcut
De la junker rupt cu geacă-n club la bărbat
De la labă-n pat până la agățat la pătrat căcat.
Călcat în drum și orice obstacole
m-au ajutat s-ajung acum s-aud voci de oracole
Dar tot ciudat îmi e.. cursă lungă, hărți deșarte
s-au pus în dungă gustând cărți de Sartre.
Herse și Dante, Kant, Socrate
Și-am parte de artefacte-n Asimov, Hans și Carter
Asimilând tainele fricii din Freud, Heidegger, Nietzsche
Ascultând în Detroit Lionel Richie.
Édith Piaf în Paris, Nina Simone
Dragoste și ură-n om, văd stigma-n sindrom
Și-s strict asimptotic, dar atent la alții
Mă închid în suflet adânc încă latent la tentații.
Cu amprenta pe spații ce au primele salbe și parcă
văd vid luminat pe firele albe din barbă.
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea individului de-a lungul timpului, de la copilărie la maturitate, confruntându-se cu realitățile dure ale vieții și ale societății. Este o reflecție asupra pierderii inocenței și a adaptării la un mediu adesea ostil.