metafore – Pagina 111

Ion Caraion - Obiectul-Ghid

Un ochi mare ca o smochină fanată / Schelete la rând răsărite-n viitorul / Dublului … →

Soarele-i ca un cal, ca o barcă. / De pe mal – / o broască, … →

Ca boabele de cafea cad capetele / aducerii-aminte, / Uitarea-i o stofă din care-și fac … →

Sperie-te! Sperie-te! / În infern s-au întins pânzele. / Tăunii ardeau parcă ar fi fost … →

Vântul – fratele cailor și-al rândunelelor – / ne prorocise: / apărați bani ruginiți. / … →

Întindem omul care pleacă / această inimă de sânge adâncit, / copacul ploii scurs în … →

Când ploua cu vrăbii prin ferestre / și-adormeai, să uiți cum trec pitici / peste … →

M-am dus în cimitir și-am scos râme / Fuseseră oameni / S-au iubit, s-au urât, … →

Aceste mici invenții triste: cuvintele – / o bucătărie în care se gătește otravă. / … →

Legendă. / Străluminați ca niște unghii, / Sub scuturi, îngeri au lăsat / Cherubul văii … →