Versuri corectate și adnotate
Sunt statuia libertății în variantă româneascăCe e nenăscut cunosc, probez fiecare mascăAlbul și negrul se usucă când privesc VegaCain și Abel îmi aduc aminte de Alfa și OmegaÎn oglindă zilnic când privesc fantomaÎn buzunare am bilete de la evanghelia lui TomaE filmul omenesc, ăla prețului creștinescSoluția a doua naște ce remarcă, prevestescCad cortina peste lumina … Citește mai mult
M-am răstignit, în mine, întocmai ca Hristos,Mulțimii curioase părându-i mai frumos,Iambi și trohei, povară, ca lemn destul pe-o cruce,Iar drumul spre Golgota, de-aicea, nu mai duce.Pe dealul Căpățânii, poemele, tăciuni,Așteaptă, cu lumina, de-acum să le cununi,Iar ochii, mură coaptă de nimenea culeasă,Privesc mereu spre lume și tot mereu spre casă.Am obosit de-atâtea urcușuri în spirală,Dar … Citește mai mult
Mistică limbă, numitu-te-au,Pe tine, Haviz cel sfânt,Și nu pricepură bucheriiPrețul aflat în cuvânt.Mistic îți dară porecla,Sminteală și răuȘi vinul lor plin de prihanăÎl toarnă în numele tău.Tu însă ești mistic-curatul.Ei nu pot pricepe, cum vine,Să nu fii pios, dar ferice!Ei asta nu iartă, la tine.
El, Dumnezeu – săracii i se-nchină,Oglindă-a sorții lor lumești de chin,Pal Dumnezeu, scuipat, târât în tină,Sfârșit pe golgota rușinii-n spini.Se-nchină cărnii lui în caznă grea,De el smerirea lor să aibă parte,Și noaptea, moartea din privirea saSă-i oțelească-n gheața dorului de moarte –.Și – simbol al metehnei noastre – porțiiSpre raiul sărăciei să-i dea drumulCununa lui … Citește mai mult
Obrazul tău de roză-n care AlahA pus atâta sfântă puritatePână și pe-mpărat să-l facă poatePion pe o tablă de șah.
Îngeri pictați păzesc altare; umbrăȘi calm; și rază din priviri albastre.Trist șovăie în gol făpturi sihastre.Fum de tămâie și leșie sumbră.Pe scăunel în rugi Madonă pare,Cu pali obraji, mica prostituată.Figuri de ceară nimb de aur poartă;Domnul cu barbă albă, lună, soare.Par moi coloane și schelete. Dulce,Corul băieților acuma tace.Culori afunde lin se mișcă-n pace:Pe gura … Citește mai mult
Ești dulce ca viața, și viața fără tineNu are nici valoare, nici rație d-a fi.Tot ce e om și știe vedea-ntre rău și bineDă viața să te aibă, preferă a muri.Ești bellă, căci ești fructul ieșit din preștiințăCe oferi femeia în paradis la om,Și preferi să moară umana-i neputințăSpre a gusta din tine, din al … Citește mai mult
Degetele-ți smirnă și tămâieȘi sub gene ochii-ți negri, goi,Nu mai simți de-acuma nici durereȘi nici milă pentru noi…Vestitoare-a dulcei primăveriȘi a ultimului vis –Dumnezeu pe-o scară albastrăTe va duce-n Paradis.Un biet diacon descifreazăSlova sfintelor canoane,Măturând cu barba-i albăVechiul praf de pe icoane.
Oul dogmatic.E dat acestui trist norodSi oul sterp ca de mâncare,Dar viul ou, la vârf cu plod,Făcut e să-l privim la soare!.Cum lumea veche, în cleștar,Înoată, în subțire var,Nevinovatul, noul ou,Palat de nuntă și cavou.Din trei atlazuri e culcușulÎn care doarme nins albușulAtât de galeș, de închis,Cu trupul drag surpat în vis.Dar plodul?De foarte susDin … Citește mai mult