Îngeri pictați păzesc altare; umbră
Și calm; și rază din priviri albastre.
Trist șovăie în gol făpturi sihastre.
Fum de tămâie și leșie sumbră.
Pe scăunel în rugi Madonă pare,
Cu pali obraji, mica prostituată.
Figuri de ceară nimb de aur poartă;
Domnul cu barbă albă, lună, soare.
Par moi coloane și schelete. Dulce,
Corul băieților acuma tace.
Culori afunde lin se mișcă-n pace:
Pe gura Magdalenei roșu curge.
Colindă-n vise grele o gravidă
Amurgu-acesta plin de măști, stindarde,
Și umbra-n calea sfinților îi cade
Și-n pacea îngerilor văruită.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă dintr-o biserică, folosind imagini puternice și contraste pentru a sugera o atmosferă de sacralitate amestecată cu melancolie și poate chiar o subtilă decădere. Versurile explorează tema religiei prin simboluri și metafore, creând o atmosferă contemplativă.