metafora

Dan Galbina – Argint Fals

de

Te auzeam cum crești, copilă,și te chema oglinda desfrânatăsă fugi ca ochiul prin pupilăsau ca femeia dintr-o fată.Dar te tineam captivă-n ochiul meu,așa cum marea pe albastrul ține,cum ține trei pe Dumnezeuși parcă nu știam pe cine.Tocmai zidea la mine-n pieptcel mare, cel viteaz, cel drept.

Dan Deşliu – Reclamă Ieftină

de

La ora farfuriilor zburătoareÎți recomand inima meaAceastăCorabie cu pânzeDin asfințite vremiȘtius-ar putea ca unii să zâmbeascădar tu vei naviga fără habardin portul de pe marginea ferestreipână la împietritele valuriale munților lunii cu piscurialbe de chiciurăca turleleunei catedrale pierdutecu noiîn ianuarie.

Vasko Popa – Căscatul Căscăturilor

de

A fost odată un căscatNici sub gingii, nici sub pălărieNici în gură, nici nicăieri.Era mai mare decât oriceMai mare decât propria-i mărime.Din când în cândBezna surdă lui, beznă deznădăjduităScăpăra ici-colo de disperareCa nişte stele, ai spune.A fost odată un căscatPlicticos ca orice căscatŞi pare-se că încă mai durează.

Ion Pillat – Rândunelele

de

Pe pagina de cer senin, de-o oră,Un Dumnezeu – pe semne caligraf –Ne-ncurcă-n scriitura lui sonorăŞi taie zarea-n dungi de telegraf.Apoi ne prinde-n ele câte unaCa buchiile dintr-un alfabet.Şi-n cerul vânăt de amurg ca pruna,Când le citeşti – te pomeneşti poet.

Gabriela Melinescu – Aceasta Este Ora de Spital

de

Aceasta este ora de spitalîn care se salvează lumea doar prin frumusețe.Se aduc statui cu forme străluciteși se așază de văzut prin piețe.Sunt fericită în această clipăpentru că timpul se sfârșește mâine.E o căldură liniștită. Parcă suflăîn pielea mea un fantomatic câine.Și o lumină din instinct electricmă sfâșie. Parc-am ieșit demultcu sălile de întunericși dispariția … Citește mai mult

Daniel Aurelian Radulescu – Zburător Trimis

de

Am înotat astăzi pe-un cer;Era albastru cu aisberguri.Nu era nimeni, eu stingher;Era și alb, erau și neguri.Urcam în rece de azot,Dădeam din mâini sau lin planam.Simțeam miros de creozotCând pasăre-n metal treceam.Și era frig de-un aer rece;Văzduh sub brațe îl simțeam,Cu păr în vânt zburam, pluteam.Sunt vis, un vis ce nu mai trece.Și mă-nălțam în … Citește mai mult

Ioan Flora – Reculegere În Fața Literei

de

Nu pot fi sigur că acolo unde textul se acoperă pe sine,apare un cocoș-de-munte.Nu pot spune dacă omul ezită între tăcere și lumină.Nu pot fi sigur că singurătate și câmpuri de hârtieexistă,că sunetul spintecă urechea.Însetat, cocoșul-de-munte se oprește în fața literei.Nu pot fi sigur că încetează să existela cea mai mică atingere a ei.Nu sângerăm … Citește mai mult