Versuri corectate și adnotate
Am cercetat al lumii orândși-o fac mai departe, cu zel.Pe unii, „Evrika!” strigândi-aud, știu fel de fel.Cunosc și ursul după blană,am multă răbdare.să-mi pună, nimeni n-ar puteao barbă așa de mare.Eu apă la izvor nu car,nici flori pe câmp în mai,la castraveți n-am grădinarși nici un măr în rai.
ÎNTREBAREA 10Ce-i marea care-şi are drept ţărm întins gândirea?Ce-i perla care-şi află-n adâncu-i zămislirea? RĂSPUNSVezi, marea-i Existența, iar ţărmul e cuvântul.Scoici litere-s, iar perla: a-L cunoaşte pe Prea Sfântul.De valuri înspumate sunt perlele aduse,frânturi din Cartea sfântă, profeticele spuse.Ţâşnesc întruna valuri ce ne-ncetat murmură,dar apa ei nu scade cu nicio picătură.Cunoaşterea îşi află în mare-a … Citește mai mult
Din călător pe alei de poezieM-am rătăcit pe conul de-un vulcan,Ce pare stins, lipsit de frenezieDe culori vii.. Era doar fadul tan!.M-am dezgolit de orice precauțiiȘi m-am întins înscrisuri, mădulare,Cum pur în adevăr îndrugi.. discuțiiPe-un sit necunoscut, cu ochii în soare.Doream să mă-mbăiez ca-n Sfânta Ana,Să-mi iau răcoare din căuș fierbinte,Să-mi torn pe răni, să … Citește mai mult
Introduceți în cutia micăO piatrăVeți scoate o pasăre.Introduceți propria umbrăVeți scoate cămașa norocului.Introduceți propria rădăcină paternăVeți scoate osia lumii.Cutia mică face totul pentru voi.Introduceți în cutia micăUn șoareceVeți scoate un Clatină-Munte de aur.Introduceți propria scoică maternăVeți scoate cupa nemuririi.Introduceți capulVeți scoate două capete.Cutia mică face totul pentru voi
Luci pe obrazul de porfir și de toastfluid misterios, părul atâtor ape.Întors de la pol, într-un cadru fantastic,Calea Laptelui se rostogolea. Vega – âdin aproape-n aproape.Începea un peisaj de umbră și fier.Cântecul s-a-ncolăcit pe după vorbe ca șarpele.Risipită de soare, îi auzeam harpelelunii din celălalt emisfer.
Cum rana nu ia forma stiletului,sărutul tău nu ești tu.
Nu sunt normal, iubito:Deși cunosc prea bineCe riscuri presupuneSportul acesta dur,Tot nu mă pot abțineȘi, uimind pe cei din jur,Mă urc în DumnezeuȘi sar în mine.
Jos.Ruginit este coiful și lancea e ruptă,a ruginit și dorul de luptă,nu mai stă nimeni în zalepentru războaie medievale.Nu vin hunii, și nici avarii,străjile nu se mai cată de-s treze,caprele, oile, și măgariipasc printre tunuri și metereze.Doar pentru tine speranța lividă,îngerul a scuturat din aripa.Jos între bozii și palamida,a înflorit o tulipă.
Enigmatica față brunăA pământului.El vorbeșteLimba eternei amiezePe degete ale miezului nopții.Încolțește printre iernaticele proviziiAle aducerilor-amintePrintre spectaculoase mijiri de ziuă.Și asta numai deoareceAdăpostește în inimăUn soare dormind.
Nu răscolirea pământului și păscutul oilor.Oțelul!Aștept corăbieri și piloți.Întunericul e haina în care s-a îmbrăcat lumina.Popor de ancore și incendii.Să se resemneze lucrurile, nu ființele!Cardinale ceruri.Veți auzi purcederiÎncetată – risipirea aceasta