Te cunosc din timpul pe când eram convins
că Evul Mediu este mezinul biblicei Eve,
din timpul pe când compătimeam șoarecii și
pentru a-i salva
încălțam pisica în coji de nucă,
scoțând țoalele de pe podele;
te cunosc de pe-atunci când
credeam că faimosul Cap al Bunei Speranțe
îl port anume eu pe umeri.
.. Și-abia acum
nu mai pot de râs!
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare ironică a unei perioade trecute, când naratorul avea convingeri naive și grandioase despre sine. Acum, privind înapoi, realizează ridicolul acelor credințe și nu se poate abține să nu râdă de sine.