mesteacan – Versuri.pro

Serghei Esenin - Mesteacăn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stă balai la geamuri
Mesteacănul nins.
Proaspătă pe ramuri
Neaua l-a cuprins.
Ciucuri moi și floare
De argint i-a pus
Și-a țesut ozoare
Albe până sus.
Tihna lângă poale
Blând s-a așternut,
Fulgi de aur moale
Pâlpâie tăcut.
Zările alene
Dau în jur ocol
Și argint din gene
Scutură domol.

Serghei Esenin - Alba de Mesteacăn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Alba de mesteacăn
Sub fereastra mea
Cu omăt se-mbracă-n
Argintiu de stea.
Din voal subțire
Printre timpii groși
Își răsfiră fire
Ciucurii pufoși.
Stă cuprinsă-n vise
Și-n tăceri târzii
Strălucesc aprinse
Stele aurii.
Iară zarea-nceată
Rotind cercuri moi
Îi presoară-n pleată
Fulgii noi și noi.

Serghei Esenin - Mesteacănul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un fragil mesteacăn
La fereastra mea
A-mbrăcat argintul
Fulgilor de nea.
Crengile au toate
Un tiv alb, pufos,
Urculaș cu ciucuri
Atârnând în jos.
Și stă drept mesteacănul
Picotind la gard.
În văpăi de aur
Fulgii parcă ard.
Ceru-n faptul zilei,
Dulce strălucind,
Crengile-i presară
Și el cu argint.

Serghei Esenin - Crângul Drag Pe Limba-i De Mesteacăn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Crângul drag, pe limba-i de mesteacăn,
m-a făcut altminteri să gândesc.
Triști cocori, în carduri lungi când pleacă,
nu regretă că ne părăsesc.
Ce să mai regrete? Doar în viață,
marii treceri îi suntem supuși!
Lanul lângă iaz, pierdut în ceață,
pururea-i visează pe cei duși.
Singur, într-a câmpului tristețe,
vad cocori în nori de borangic..
Nu-mi jelesc pierduta tinerețe,
din ce-a fost, eu nu jelesc nimic.
Și nici floarea vieții scuturată,
și nici anii scurși fără de rost..
La căldura sorbului vreodată
nimeni n-o să-și afle adăpost.
Sorbul n-o să-și mistuie ciorchinii,
n-o să piară al ierbii moale pat..
Cum cad frunze-n poalele grădinii
tristele cuvinte astăzi cad.
Dar din ele vremea de-o să aleagă
dar gramezi ce nu mai folosesc,
spuneți că, vorbindu-mi, un mesteacăn
m-a făcut altminteri să gândesc!

Stephen Crane - Am Auzit Melodia Apusului de Mesteacăn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am auzit apusul de soare în cântecul mestecenilor,
O melodie albă în tăcere,
Am văzut o ceartă a pinilor.
La căderea nopții
Micile ierburi s-au grăbit în mine
Cu oamenii de vânt.
„Aceste lucruri am trăit”, spuse maniacul,
„Având doar ochi și urechi.
Dar tu –
Tu faci ochelarii verzi înainte să te uiți la trandafiri.”

Pablo Neruda - Pielea Mesteacănului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Asemenea pielii de mesteacăn
ești de argint și-nmiresmată:
în ochii tăi găsi-voi sprijin
când voi descrie primăvara.
Măcar că nu știu cum te cheamă,
nu-i început fără femeie:
cu sărutări se scrie cartea
(iar eu vă rog frumos, tăceți
ca ploaia să ne vie-aproape).
Vă spun că între două mări,
îmi e statura atârnată
precum stindardul prăvălit.
Pentru iubirea-mi nevăzută
sunt gata chiar acum să mor,
chiar de s-ar pune moartea-n seama
plăpândei mele sănătăți
melancoliei fără sens
depozitate-n șifoniere.
Fapt cert e că-i pe fugă timpul,
cu vers de văduvă mă strigă
dinspre pădurile uitate.
Când încă lumea n-o văzusem
și încă n-aveam ochi și gene,
eu dispuneam de patru ochi:
ai mei și ai iubirii mele.
Nu mă-ntrebați de m-am schimbat
(căci numai timpu-mbătrânește:
își schimbă tot mereu cămașa,
în timp ce eu merg mai departe).
Și toate buzele iubirii
veșminte fostu-mi-au pe rând
de când am înțeles că-s gol:
Maria se chema iubita
(sau poate se numea Tereza?)
și m-am obișnuit să umblu
arzând în focul pasiunii.
Ești tu aceea ce va fi
femeie hărăzită mie,
cea care-n gresie-i cioplită,
ori trup de pene, ce-a zburat,
femeie teritorială
cu pletele-n frunzișuri prinse,
ori ești concentrica surpare
ca o monedă care sună
în eleșteul de topaz,
ori ești severa păzitoare
a disciplinei incorecte
sau poate-aceea care încă
e nenăscută, și-o aștept.
Lumina albă de mesteacăn
îi este scoarță primăverii.

Petre Stoica - Vals

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu ești o căprioară albă, / ești trunchi subțire de mesteacăn, / Diana ești, cu ... →

Friedrich Holderlin - Dimineții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De rouă strălucește iarba; mai repede
Izvorul treaz grăbește; mesteacănul se-nclină
Capul lui se leagănă în frunzele
Care foșnesc sclipind; dar înspre cenușiu.
Se-ndreaptă norii înflăcărați în roșu,
Anunță o trezire fără zgomot;
Cum se ondulează mareele pe mal
Din ce în ce mai mari, mai schimbătoare.
Hai vino, vino, nu te grăbi prea tare,
Tu zi de aur, înspre vârf de cer!
Căci zboară mai deschis, se-ncrede-n mine,
Ochiul, tu fericită! Atâta timp cât tu.
Privești în frumusețea tinereții tale,
Nici glorioasă, nici prea mândră;
Tu eu ești; Tu te grăbești mereu, nu pot
Divin să rătăcesc cu tine! – dar tu zâmbești.
În aroganta-ți veselie, căci ea dorește
A fi ca și tine; binecuvântează-mi mai degrabă
Muritoarele-mi fapte și înveselește-mi
Bunătatea! Astăzi, calea-ți e tăcută înspre mine!

Afanasii Fet - La Geamul Meu Pe Cer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La geamul meu, pe cer,
Mâhnit, însingurat,
Mesteacănul, de ger,
Bogat înhorbotat.
În ramuri, făr’ de rând,
Ciorchini de albul colii,
Priviri iluminând,
Durează reci lințolii.
Ard zori pe fața lor,
Păreri de rău mă prind,
Când păsările-n zbor
Zbat fragedul argint.
1842

Artur Enăşescu - Balada Crucii de Mesteacăn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cruce albă de mesteacăn,
Răsărită printre creste,
Cine te cunoaşte-n lume,
Cruce fără de poveste?
Peste braţele-ţi întinse
Din poiana fără flori,
Uneori s-apleacă-n noapte
Cârdurile de corori.
Şi-n tăcerea nesfârşită
Sub arcadele de brad,
Nu s-aude decât plânsul
Cetinilor care cad.
Cruce albă de mesteacăn
Biciuită de furtuni,
Peste lemnu-ţi gol, doar luna
Pune albele-i cununi.
Ca de-o mână nevăzută
Slovele-ţi se şterg de ploaie;
Tot mai mult te bate vremea,
Vânturile te îndoaie….
Şi ca mâine fulgii iernii
Te vor prinde-n a lor salbă,
Şi vei dispărea din lume
Cruce de mesteacăn albă.
Sfântul îngropat sub tine
Cine-l va mai şti de-acum,
Cruce albă, rătăcită
lângă margine de drum?
Braţele-ţi de vânturi smulse
Se vor pierde pe poteci,
Numai brazda de ţărână
Nu-l va părăsi pe veci.