N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric
-Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm-
Atribuim doar corpului valori, empiric..
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
Ce simplu ar fi fost și ar fi lumii
Să țină, să-și mențină, creierele-n viață
Prin carotidele ce-s „alimentele” minunii..
Fără de corp că-i inutil, fără de gheață.
Am fi dispus de Einstein, Michelangello, de Kant
De Moliere, de Beethoven, Enescu..
Shakespeare era ș-acum în viață un gigant;
Contemporani erau Coșbuc și Eminescu..
Ideea la profan este lugubră-n sine
Dar rezultatul este colosal!
Despre Geneză ar fi știut de mult oricine..
Trăiam deja turiști.. în spațiu-universal!!!
27. 06. 2010
Sensul versurilor
Piesa deplânge pierderea potențialului uman prin distrugerea cunoașterii și a creierului. Sugerează că am fi putut atinge un nivel superior de existență dacă am fi conservat intelectul marilor minți.