Aș vrea să povestesc amintirea aceea…
Dar iată că aproape nimic n-a mai rămas, s-a șters –
în anii fragezi ai tinereții mele pierdute zace, departe.
O piele ce făcută părea din iasomie…
Noaptea aceea de august… de august să fi fost?..
Abia-mi amintesc ochii; albaștri erau parcă..
Ah! da, erau albaștri, albastru de safir.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia și regretul față de o amintire vagă din trecut, o iubire pierdută. Naratorul încearcă să își amintească detalii, dar timpul a șters multe, lăsând doar o senzație de pierdere și melancolie.