George Gordon Byron - Singurătate
Să șezi visând pe țărm, pe lunci, pe stânci, / să mergi unde-i pădurea mai … →
Să șezi visând pe țărm, pe lunci, pe stânci, / să mergi unde-i pădurea mai … →
Elegie de toamnă. / Greierele își cântă ultima melodie / Și ultimele raze de soare … →
Amarnic se sfârșește anul / Cu auriul vin și fructe de grădină, / Pădurile tăcute-și … →
Când mergem prin întunericul de purpură-al verilor noastre, / Pășesc în fața noastră umbrele monahilor … →
Zăpadă neagră, de pe acoperiș curgând; / Se-nmoaie-un deget roșu-n frunte-ți, și-n sihastre / Odăi … →
Recii ani întunecați, / Durere și speranță / Păstrează ciclopiana piatră, / Munți nelocuiți, / … →
Apus. / Deasupra iazului imaculat / Sălbaticele păsări au plecat. / Seara bate un vânt … →
Tinere-ți plecai în vale / Ochi de-aur prin cristal; / Roșu, al pădurii val / … →
Puternic anul trece-n vin / De aur și, -n livezi, în poamă. / Păduri de … →
În primăvara albastră, sufletul tace. / Sub ramuri care picură în seară, / iubiții și-au … →