Radu Stanca - Silentium Nocturn
Taci, să s-audă noaptea care vine! / Taci, să s-audă pasul ei sfios! / De-acum … →
Taci, să s-audă noaptea care vine! / Taci, să s-audă pasul ei sfios! / De-acum … →
Luna se distra la ora aceea când cerurile cele mai / impresionabile caută copiii pierduți. … →
Mereu această nostalgie care / îndepărtează și preface totul. / Spune-mi-o, tu, arbore. / Te … →
I / Mâinii mele-i rămâne / un gest cu care-nspăimântă; / pe vechile pietre / … →
Mă cheamă dar în clipa ta de mâine, / vrăjmașă ție ne-mpăcat; / Mă roagă … →
Nu: în inima-mi, de grea tăcere, / e un turn, și-n vârfu-i stau eu doar: … →
O, arborii vieții, când în iarnă? / Nu suntem una. Nici ca păsările-nștiințați / în … →
Ca-ntr-o clipă-acolo, în sfârșit, / strânsă din mici case, coaste-abrupte, / vechi bucăți de cer … →
Divinitatea: / Am gura plină de vorbele voastre, derbedeilor. / Am sufletul care dă pe-afară, … →
Ploaie de primăvară / îmi plimb ușor mâna / pe plosca crăpată. →