Rappa feat Vlad Colceriu Leasa Dragos Si Blaze – Cel Mai Bine

Divinitatea:
Am gura plină de vorbele voastre, derbedeilor.
Am sufletul care dă pe-afară, necredință și aroganță, falsa voastră cunoaștere și mă dor timpanele de sacrilegiul cu care călcați în picioare cuvântul.

Rappa:
În epoca în care cutare și cutare n-are preocupare de ce e, ci de ceea ce are,
Căutăm eliberare în sine și ne doare că a lor căutare e doar în buzunare.
Lumea e mare, doar oamenii sunt mici,
toți cu voce tare dau strigare că sunt diferiți.
Doar mâna mea le-a simțit lâna când îi mângâia diferit de cel lovit de cei ce nu-i pot semăna.
Menirea mea e un non-sens, că omenirea-n ochii mei nu mai prezintă interes.
Cum să mă uit în ochii voștri? Când în ochii lumii,
A crede e sinonim cu a săruta mumii.
De ce bârfești? De ce urăști?
De ce lovești și te retragi? De ce te lauzi? Și mai ales, de ce minți că nu le faci?
Eu îți ascult inima, nu gura și recunosc
că sunt un ratat ce-a eșuat al dracu de frumos.

Divinitatea:
Doresc, prin rugăciune, să găsesc calea
de a vă iubi.
tânjesc după a înțelege aroganța voastră și mă tem, mă tem, mă tem de voi pentru că nu vă mai deosebesc unul de celălalt, și plâng, plâng pentru că știu să o fac, și asta știu să fac cel mai bine.

Leasa Dragos:
Te rog frumos, ascultă tot ce-ți doresc să se-ntâmple,
dar memoria-i scurtă și lumea repede uită.
De-aia, din păcate, mulți nici măcar nu apucă să spună mulțumesc și de abia apoi să fugă
Spre alt drum ce duce tot nicăieri,
sperând că mâine va fi mult mai bine decât a fost ieri.
În timp ce prezentul e lipsit de importanță, un efect al tratamentului bazat pe ignoranță
La care de bună voie se lasă mulți semeni supuși, ca în premise certe pentru cel mai bun culcuș
Pe care indiferența și-l poate amenaja, născând regrete tardive pentru tot ce a fost cândva.
Acum, sincer, spune-mi la ce-ai vrea să te aștepți, când mama grijilor tale e gravidă cu octeți
Pe care-i naște însărcinați cu misiunea de-a ucide orice gând bun care ți-ar putea deschide
ușa inimii pe care fără rost, total aiurea, o ține de multe ori închisă însăși rațiunea,
ucigându-ți dreptul sentimentelor intense, pedepsindu-le degeaba cu teama unei pedepse.

Divinitatea:
Rad, râd pentru că asta știu să fac cel mai bine, privindu-vă de sus, din genii, mă-mbăt cu versuri și vorbesc cu Dumnezeu care-mi tace cele mai frumoase poeme și apoi, când mă întrebi care este, de fapt, filozofia voastră de viață, oftez, oftez pentru că asta știu să fac cel mai bine.

Blaze:
Asta știu cel mai bine să fac, să scriu, să cânt, când tot ce mi-am dorit era, de fapt, să știu să plâng.
20 de ani de vise și încă strâng din dinți că am vrut să merg drept, dar am pășit pe stâng.
Sufletul-mi țipă de sete și pare că orice vis dispare eclipsat de regrete,
c-au chipuri de ceară, sirete, caracter de fiară și strategii menite să ne îmbete.
Da’ toți fug după bani, după fițe, după faimă, fiecare-i cel mai bun, d-asta nu ne bagă în seamă.
Inconștienți de superficiali, îndoctrinați de o societate ce produce în mare parte ignoranți.
M-am săturat de-a jucăriile și plec la drum, că jocu’ ăsta-i de c***t, iar eu nu plec capu’.
Până și inima mea bate-n dispreț, acum presupun că sunt cel mai nebun.

Divinitatea:
După cum v-am spus, vă cunosc ca și când eu v-aș fi creat într-un moment al meu de nebunie,
ca să râd de voi privind silă, sau prin ochii tuturor celor care iubesc iubirea și-l îmbrățișează pe, , a fi ” cu inima
și care vă ignoră ca mine pentru că sunteți urâți, urâți între voi de către voi înșivă.
Ignorați tot, ignorați tot ce-am scris, ignorați-mă pentru că asta știți să faceți voi CEL MAI BINE.