Daniel Vişan-Dimitriu - Tristețea Muntelui
Aș vrea tristețea muntelui să fiu / atunci când frigul iernii îl încarcă / și … →
Aș vrea tristețea muntelui să fiu / atunci când frigul iernii îl încarcă / și … →
Nu ştiu de ce zăbrelele-ai tăiat / Şi ai dezlănţuit atâtea Furii / Din adâncimea-ntunecată-a … →
E timpul! – spuse ploaia într-o zi / Prin stropii toamnei deveniți mai reci / … →
Iubita mea, de voi pleca vreodată / vei fi în inima și-n gândul meu, / … →
Pluteam în zbor tăcut, / Privind o lume / Cu marginea – un țărm necunoscut, … →
Când îl străbați, te rog să calci ușor / Pe țărmul amintirilor ce dor / … →
Cerul tău de gânduri, devenea senin / În amurgul unei toamne prea târzii / Pentru … →
Când te privesc, mi-i jale iar, / Ce chinuri cu regrete-n două! / Arama sălciilor … →
Iclăgia. Și ninge-n / Tăcere pe-un mormânt. / Vifornița mă-atinge / C-un bici din când … →
Pădurile-s goale, ogoarele-s seci, / Vin jilave neguri țesute de valuri. / Azi soarele, roată … →