Când îl străbați, te rog să calci ușor
Pe țărmul amintirilor ce dor
Și mai apar din valul de uitare
Al clipelor din marea-ndepărtare.
De vei simți venind ca un ecou,
Din urme vechi, finalul de rondou,
Nu-l asculta! – un vers de început
Nu poate fi, din urme, renăscut.
Ascultă, doar, al sufletului grai
Și fă, din trupul tău, la suflet Rai
Pe-ntregul țărm ce mie-mi este sfânt
Și-l mai străbat cu aripi ca de vânt.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Călător prin gânduri”)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța de a asculta vocea interioară și de a crea un spațiu sacru în suflet, în ciuda amintirilor dureroase. Încurajează depășirea trecutului și renașterea prin prezent.