Ioan Flora - II
Singuri suntem lăsați la margine de ape: în somnul de piatră să prefacem durerea, într-o … →
Singuri suntem lăsați la margine de ape: în somnul de piatră să prefacem durerea, într-o … →
E toamna. / Afară-i toamnă, frunza-i mult de vânt plimbată, / Iar vântul svârlă-n geamuri … →
Pietrificați de veacuri și roși de clonțul apei, / comploturi inocente și-ademeneau satrapii. / Ne-mpresurase … →
Ceea ce auzim pare că auzim / Ceea ce zărim pare c-am zărit / Adevărul … →
Ploaia care se-ndeletnicește cu creșterea melcilor și a / mohorului / ne ciocăne-n geam. Viscolește … →
Visă. Totul era vâscos. / Lucrurile se amestecau în timp și-mprejur. / Cleioase, apele somnului. … →
Descercuind pământurile-aproape / sălbatice-n virginitatea clipei, / copacii-au mers cu noi și cu tăcerea / … →
Bijuterii de chihlimbar zornăind mut, / melcii-au ieșit la păscut / lumină. Chihlimbar foarte-nchis. / … →
Nu ugere, dar poți ca să-i asameni / cu niște scorburi palide de rouă, / … →
Doamne, te iert… / Voi faceți parte / dintr-o lume din care eu am plecat. … →