Ion Caraion - Trib XXXII
Mă bat cu pietre singur ca pe-o apă / de peste care-aduc amurguri corbii. / … →
Mă bat cu pietre singur ca pe-o apă / de peste care-aduc amurguri corbii. / … →
Iarba desfătată în broaște / Păianjenii bijuterii veninoase / Arbori îmbibați de muzică / Stătea … →
Copacii de aici au învățat sculptura / de la zeii genezei. / Ei nu se … →
Toate degetele au ochii deschiși, dar numai mâinile / își păstrează memoria, numai mâinile / … →
Dumnezeu se-aude greu. / Totuși fuseseră niște fapte: / Șase, șapte.. / Ține-ți pierderile sub … →
Mă miram, timp e de / Toate durerile / Ori de toate serile / Apa … →
Mâinile noastre s-au recunoscut. Erau ale celor ce ajută cometele. / Totul a fost puternic: … →
Când ploua cu vrăbii prin ferestre / și-adormeai, să uiți cum trec pitici / peste … →
N-au mai rămas nici pereții, / somnu-i venin, / un dormitor, pământul / miroase-a treburi … →
Arborii se destramă subțire / în coaja lor: de tingire. / Despre cine nu plânge, … →