Versuri corectate și adnotate
Și am ceea ce nu am vrutși nu aș fi visattot ceea ce n-aș fi doritnici unui om.fiți veseli și nu încercațisă înțelegețide vreți n-aveți decâtsă spuneți că-s hermetic.că m-am închis în harfa unor gratiiivite chiar din mine și pe carele zgudui fără să se-audă.nemaiavând nimic ce spunespun că e bine.
Cei ce-au gustat din fructul iubirii, înțelepciunii,Vor păstra în privire un surâs amărui,Știind că șirul lung de zile ce-au să vinăSeamănă cu prezentul, cu ziua cea dintâi.
Ca merele dulci care se rostescLa capătul buzei –Capătul îndepărtat al bustului –Legănat de partea ta stângă.Uitat, deci tu.Nu, uitat, uitat,Frânt (până acum).
De poate ca un lemn uscat să ardă,truditu-mi suflet când nu te iubește,altă iubire poate să mi-l piardă.Și dac-alt spirit de iubire creșteși cu splendoarea lui mă-nflăcărează,pierd ochii tăi și mor în jar ca-n clește.Și dacă nu te-ador, curata rază-asperanței vii și gândurile-s triste,pe cât iubirea pentru tine-i trează.
Stau într-un colț stingherÎncep să simt, să credCă lumea nu-i cum aș vrea s-o am.Dar n-are rost să sperCă nu voi trăi în zadar. Chorus:N-am să cred că asta-i soarta meaNimic nu mai sunt din ce-am fostN-am să cred că tot ce pot aveaSunt zile și nopți fără rost. Urmez tăcut caleaȘi oare cine ar … Citește mai mult
Josnică moarte, milei cât dușmană,durerii, antică mamă,judecată a toate peste seamă,imii dând amărăciunea hrană,din care plec numai și numai rană,să te proscrie, limba țipă-n vamă.Și dacă azi vreau să-mi cerșești iertares-ar cădea să spun,greșala ta nedreaptă e, oricare,nu pentru că ascunsă e oricum,ci pentru ca mânia să-nfioarepe cel hrănind iubirea de acum.Ai izgonit curtoazia din … Citește mai mult
Două umbre grăbite întâlnindu-se față în fațăProceduri plictisitoare vin și pleacă în fiecare ziO mie de trucuri și o mie de zâmbete darViața nu e profundă.O perioadă nesfârșită de idei și credințeEste un dezastru, căci nimeni nu crede sau simteCerul râde tare, amuzament pe gratisNoi nu suntem nimic.Câștigul, tot ce noi câștigăm e un nonsens … Citește mai mult
(A bánat).Jalea-i poștaș cenușiu și mut,Cu ochi albaștri, față trasă,Geanta atârnă pe umăr,Haina-i neagră și cam roasă.Îi bate-n piept un vechi tic-tac,Se furișează pe drum temător,Se lipește de pereți șiDispare-n nișa porților.Apoi bate. Aduce carte.aug-sept. 1922
Să renasc nu se mai poate,Searbăd, trist, mă uit la toate,Și în traiul meu pustiu, într-a gândului oroare.E dezgustul în picioare,Numai el mai este viu. Corpul meu ce se apleacăPe al vieții râu ce seacă.E catârul cel trăsnitMorții crude-n a mea preajmă,Când s-arată ca o iazmă,Nu-i zic „fugi”, nici „bun sosit”.
Acoperii cotidiana hartă,brusc, izbind vopseaua din pahar;și oglindii în blidul de piftieale oceanului fălci de barbar.Pe solzii peștilor, lucioși, de tablăcitii chemări de buze diafane.Dar voinocturne ați putea cântala flautulînaltelor burlane?.