Melancholic – Pagina 43

Ion Caraion – Umbre și Ele Obosite Scaunele

Umbre și ele obosite, scaunele. / Tavanul e rănit pe alocuri de o lampă. / … →

Începeam să mă topesc / în tot ce este fiersc / şi sfârşeam de tot … →

Ascult prin mine înapoi în veac. / Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte. / Aud … →

I: / Câte nopți au trecut de când tu ai plecat? / Și mă întreb … →

Târziu, eu însumi, în barca propriei mele ființe, / nici o lumină și nici un … →

Ca, de noi, de insignifianta clipă, / să fie mulțumit Dumnezeu / înainte ca un … →

Așa / O tristețe / A intrat / În târg. / De dimineață / Plouând. … →

Dar urletele mele / rănesc / ca fulgerele / dogitul clopot / al cerului. / … →

Vaiet. / Ce lung șuieră trenul în nopțile târzii! / Stau singur în odaie și … →

Poate-ntr-o dimineață prin aerul sticlos, / arid, întors, vedea-voi miracolul activ; / nimic îndărătu-mi, golul … →