Urmele Mării Negre strigă vântului
În aceste intervale
Amintirile schimbate în trandafiri au început să urmeze prezentul.
În interiorul imaginii, fiarele se rănesc reciproc
Și ei dau amintirile pe la întuneric.
De ce aceste zile refuză să se oprească ca asta
Și transformă oamenii în ceva urât?
Această melodie se va transforma într-o liniște albastră
Ei trebuie să dispară.
Sunt depărtat de legătură
De la fascinații la așteptări
Nu pot împărți frazele
Faptele istorice sunt desenate.
Aceste degete vor transforma într-o liniște albastră
Oamenii își străpung inimile cu singurătate
În timp ce eu mă uit la trandafiri, melodia fluxurilor morții
Ah.. trebuie să cadă jos.
Dispare arzând urâtul din mine
Nu contează cât de des l-am ucis, corpul meu se întoarce din morți
Dacă aceste gânduri ajung, eu voi scăpa de tot
Eu vreau doar să înfloresc ca trandafirul perfect.
Voi veni în toiul acestei zăpezi.
Zeul morții s-a născut acum.
Dispare arzând urâtul din mine
Nu contează cât de des l-am ucis, corpul meu se întoarce din morți
Dacă aceste gânduri ajung, eu voi scăpa de tot
Eu vreau doar să înfloresc ca trandafirul perfect.
Dispare arzând urâtul din mine
Eu vreau doar să înfloresc ca trandafirul perfect
Sensul versurilor
Piesa explorează teme întunecate precum moartea, transformarea și singurătatea. Naratorul își dorește să scape de gândurile negative și să găsească frumusețe și perfecțiune, chiar și în mijlocul suferinței și al morții.