Versuri corectate și adnotate
Ce zeiță sau zeuse dăruie-n spațiucă fața-i mereuo căutăm cu nesățiu? Mișcări care umpluaceastă vale purăsunt numai un sufludin vasta-i natură. Iubește și doarme.Puternici ai Sesamului,noi intrăm în trupul săuși dormim în sufletul său.
Dimineața, în straie de Duminică,Îngerul șterge lacrimile din ferestre.Leagănul cerului albastru de fluturii nopții.Într-unul copil și bătrân.Și iată-mă-s Doamne,Scribul tău cel iubit!Nu de tot bun,Nu de tot cumințit!Fiecare pas ar putea fi ultimuliar ultimul poate chiar primulși orice oprire un mai mare avânt.La capătul MunteluiÎngerul surâde-n Cuvânt.
N-ar fi mai bine de-am da viață la părinți, în locul la copii?Și-ar fi câștig de înțelepciune și moșteniri nu ar mai fi,iar dragostea profundă ar fi, căci s-ar întoarce-n începutși trup din carne n-ar mai fi; s-ar modela arzând, iar lut?!Cât de deștepți am fi din nou, aproape iar de rădăcini,sădite-n cast meleag curat; … Citește mai mult
Este mai mult de-o simplă-nchipuire,Adică nu-i neapărat un trup, o fire.E o-ncercare de exprimare oarecareFără pretenții certe de finalizare.Este-o realitate existentă, evidentă,De a-și transmite ce dorință are ardentă;E cel ce-și caută cu-nverșunare și-are adepțiiAșa cum profu’ prin predare-și face lecții.E neînțelesul general, este-un misterCe nu degajă integralul, un boem, e-un auster.Îți dă ocazia unor reflecții … Citește mai mult
Pluteam în centrul Samsarei ca-n oazele Sahareiun ascet saddhu aliniind mișcările fanfareicare improviza o mantra, odă pentru Kalio, tu dulce nepăsare, de ce ții pământul palid?inventând motive varii ca să nu călătorimcă-i pericol la tot pasul, mai bine ne mulțumimcu ce găsim în grădina noastră, semeni vânt, culegi furtunăpoate nu ne-asemănăm, însă emanăm căldură7 roți … Citește mai mult
Aicea nu-s eu, Cleon, care-am ajuns vestitîn Alexandria (oraș cu lume greu de uluit)pentru splendide case, pentru grădini,căi, care, ori pentru diamante,mătăsuri sclipitoare.Departe-acestea toate de mine-s. Aiceanu-s eu, Cleon, de douăzeci și opt de ani; s-a stins și amintirea-i.Aici sunt eu, Ignatios, cantor, care prea târziudin rătăcire mi-am revenit; și zece luni trăit-am fericitîn pacea … Citește mai mult
Lui Vasile Vasilache Liniștea.Cu gura fagure auriu,Cu ochii mariCa floarea-soarelui. Liniștea ca un sărut.Ca un drag trandafirSupărat pe mireasma lui.Ca o rumenă pâine-n cuptor.Ca sufletul pietrei.Ca numele mamei în câmp. Ca o iarbăMinată cuOuă de privighetoare.Ca Terra în zoriPe care toate țărileS-au împăcat între ele. Liniștea.
Lumea toată-i trecătoare,Oamenii se trec și morCa și miile de unde,Ca un suflet le pătrunde,Treierând necontenitSânul mării infinit.Numai poetul,Ca păsări ce zboarăDeasupra valurilor,Trece peste nemărginirea timpului:În ramurile gândului,În sfintele lunci,Unde păsări ca elSe-ntrec în cântări.
Aiurea-i spus „și-a pierdut viața”,Ca și cum iar s-ar regăsiSau, căutată iar ar fi,Din nou, cum berea de la gheață.Sau nu-i, că nu noi o avem,Cum ea există și ne poartă‘ntre două stații-n mers la toartă,Luând iar pe alt’ la recviem!Și-atunci e EA ce ne-aparțineSau, noi îi suntem chiriași,Fără contract de timp? Slujbași,Neștiind când pleacă, … Citește mai mult
Oricâte explicații aș aveadin cărți citite, știință câștigată,când stau pe mal și îl privesc cum curge,cum malurile-n piatră și în mâl distruge..E peste logică de unde atâta apă?Am creierul un labirint de cursuri, o rețea!.Mă uit în zare în avalla crețul cafeniu învolburat continuu,ce pleacă-n nesfârșit și amontele-i ia locul.Ah, Doamne de ce nu-s la … Citește mai mult