Din norii, ce se curg în ploi,
Vom fi spălați de rău vreodată?..
Din lacrimi, picuri de nevoi,
Fard șters.. Va fi lume curată?.
Din sulițe, de raze calde,
Vom fi mai blânzi, de înțeles?..
Din mâna-ntinsă, pentru jalbe,
Putem să dăm mai mult, mai des?.
Din taleru-n cristal de Lună
Putem să facem schimb de ură?..
Din minte, roabă de stăpână,
O facem suflet cu căldură?.
Din steaua, ce-a murit de mult,
Avem curaj s-o facem țintă?..
Din pilde în învățat, de-ascult,
Să dăm iertare-n loc de flintă?.
Din spuma mării milenare
Vom învăța eternitatea?..
Din tot ce-am înecat, oroare,
Vom aplica pe veci dreptatea?.
Din piscul, veșnic plin de gheață,
Avem exemplul de semeț?..
Din ce ne-au dat străbuni o viață,
Popor ne-nvins.. Vom fi.. isteț?.
Din floarea câmpului fruct-fragă,
Vom lua parfum de rod sublim?..
De câte ori o spunem – „Dragă..”-
Am învățat să nu mințim?.
Din aeru-n subțire coajă
De pe-un Pământ, ce ne e leagăn,
Din bruma averii-n drog, o vrajă,
Vom risipi la toți un reazăm???.
Dintr-un pământ, ce-l avem ființă
-Ce-l mâncăm zilnic în bucate-
Din pâinea, o plămădind credință,
Vom face lumea.. o paritate!?!
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra condiției umane și a posibilității de a schimba lumea în bine. Prin întrebări retorice, autorul explorează transformarea negativului în pozitiv, a urii în iubire, a răzbunării în iertare, căutând un viitor mai bun și echitabil.