Versuri corectate și adnotate
A înviat marea,Marea de neam;Înfricoșând o lume,Zvârlind valuri brute,Crunte, puterea.Auziți acest cânt?Vedeți acest dans?Cei ce nu știați,Acum să învățați,Și cheful de neam.Zguduind, urlă apa,Și navele se zbat,Se scufundă-n gheenă,Catargul și cu velăRupte și smulse zac.Bântuie tu, potop,Tu, bântuie-te,Arată-ne abisul,Și aruncă în cerulSpume mâniate.Scrie pe cer cu ele,Ca vorbă eternă:Deși, catargul e sus,Și apa e dedesupt,Apa … Citește mai mult
Când pasărea furtuniiVa mai țipa pe digVei știi că ea nu esteVei știi că eu te strigEu te strig.Când valuri vor urmaVa reveni mereuVei știi că ea nu esteVei știi că-i ochiul meuOchiul meu..Sunt ultimul romanticPierdut în marea taCu brizele de searăPrin păr îți va umblaMâna mea..Când stelele urmau-leVor rătăci târziuVei știi că nu sunt … Citește mai mult
Ceața așează măriiVălul de mireasă,Zarea albicioasăE dată uitării. Vântul îi mângâieSânul vârfuit,Vin din nesfârșit.Valurile-n brâie. Feciorelnic esteTrupu-i lung și drept,Suspinând la piept,Îți cânt o poveste. Sub alba ei haină,Astăzi ea e lină,E sora blajinăCe vorbește-n taină. Mâine va fi alta:Când înamorată,În talazuri toată,Strânsă laolaltă,. Cu cel ce o înfruntăȘi în larg se pierde,În patul ei … Citește mai mult
Marea.El cântă pe țărm. Perfida,unda mării s-alintă.Ea zicea: Mă simt silfidă,prinde-mă – și sunt a ta..Marea chicotea: – Ha! Ha!..Și-a sărit în apă fata.Unda mării, înspumată,dar atâta așteptă.Ca pe-o floare-n vânt o poartăvalul viu și apa moartă.El o caută-n zadar:trupul ei mereu își pierdeîn argint albastru-verdeauriul chihlimbar.Iată – atingând nadirulsânii goi și trandafirul.Dar cu mâna … Citește mai mult
Mi-e sufletul ca marea ce-adesea împresoarăo urmă nevăzută de nimeni în nisip.E oare talpa celui care-a trecut aseară?Sau numai prevestirea, prezența fără chipa unui zeu ce-așteaptă să se-ntrupeze? Cine-iatât de bland și tainic sub vântul mișcător,și-n stare să imprime la ceasul grav al cineiimaginea inversă a feței tuturor?Ma cuibăresc ca valul în ea, mă strâng, … Citește mai mult
Cât de sălbatic strigă marea,și peste Insula Sado,Râul Cerului
Marea-nalță mii de valuri, mii de brațe-albe de spumeSpre a se spânzura de stele și-a scăpa din astă lume,Din pământul ce de răni și de moarte e cuprinsȘi pământu-ntreg e-o rană de jăratic – un vulcan.Detunată, cu turbare ea în pat se tologește.Mișcă valurile-i negre și expiră.[1871-1872].Versuri inedite
Nu știu de ce păsări albe se ivesc din nou pe cerNumele ți-l scriu și pierTrec amintiri ce se-ating ușor de fiecare valȘi se pierd apoi spre malPânze albe, flăcări vii aprinse-n nopți senineViața mi-o purtați mereuNumai marea știe că vei fi mereu cu mine,Vis al sufletului meu. Refren:Oriunde te vei afla, voi fi aproape, … Citește mai mult
Ce lemn ales,Ce sună grav,De duh.De criță strălucind.De miiDe arfe în văzduh.De miiDe tobe de argint.Iubito, asta-i marea!.Auzi cum șiruieDe susPe-a fulgeruluiTari lumini,Cu floarea foculuiÎn dinți,Zvârlind pe malAi spumei crini?!.Iubito, asta-i marea!.Nu plânge marea:Bu-buie!Ori taceSub oglinzi de stea.Iar dacăPlânge uneori,Ea plângeCum ar cugeta.Iubito, asta-i marea!
De vrei să fii un Tot și nu o parte,Coboară în albastrul meu mister.Cu cât mai clară-i, mai neînțeleasă,Eternitatea sfântului meu cer.Zdrobește universul tău cu margini,Căutător de-icoane și de steleȘi în imperiul marilor imaginiTreci prin substanța visurilor mele.Eu nu sunt un senin ținut al morțiiȘi aștrii înălțimii eu îi sting.Ei scânteie aici în vecinicieCăci valurile … Citește mai mult