Versuri corectate și adnotate
Treceau, desculți, prin țara basarabă,sfinți triști de fum, cu glezne de lumină.Omul îi chema pe prispa lui, la cină,și le pupa cereasca mână slabă.Io, cititorul, topit-am juvaere,să urce din inele mănăstire.Sfinții pribegi cu umbra lor subțirei-am fost poftit apoi la priveghere..Ci ei, zâmbind și mirosind a ceară,s-au așezat prin vechi iconostase.Mă uit și văd pe … Citește mai mult
De dimineață, starețul Silvestruși-a potrivit dăsagii la mijloc,s-a închinat din șea și, în buestru,a pogorât de vale, la mitoc.Ci fratele Ion, tânjind sub nuc,i-a tremurat în lacrima priviriipân’ s-a tot dus, urmat ca un haiducde câinele lățos al mânăstirii.Caprele pasc, cucernic, iarba vie..Ion, pe brânci, își mângâie ușortuleiele bălaie din bărbieși pleacă geană și oftează … Citește mai mult
Cine te-a-nfrunzit cu pana,alb trifoi de piatră vie?Crești pe zare, elegie,nufăr de opal, Tismana.Leaturi negre, mânăstire,în arginturi, sub ștergare,sfinți albaștri ca o zareau frunți limpezi de potire.Un zugrav de cer și stele– hoț de flăcări și știubeie –tâlhări de curcubeieaur tânăr și vopsele.Și, cu mână diafanăși lumini cutremurate,chipul Maicii-Prea-Curatel-a furat într-o icoană.Subțiați pe zid, în … Citește mai mult
Toamna, gemând pe ape despletite,trosnește, lung, din bârne, ca o plută.Oltul, vâlvoi. Dar seara ca un schit e,și munții i-aduc smirnă ne-ncepută.Când bate cozianul din nuceturicu duh amar de nuci în desfrunzire,în fundul serii se deschid sipeturiși cad inele mari pe mânăstire.Pădurile cu chică de betealăse roagă-n șoaptă lângă paraclis.Vopsit pe veac cu umbre lungi … Citește mai mult
Colo sus și mai în sus este o dalbă mănăstireColindăm Doamne, colindziÎn ea Maica Precista cu-n copil ce tot plângeaColindăm Doamne, colindziMaica Sfânta-L legăna și din gură așa-I ziceaColindăm Doamne, colindziTaci, fiule, nu mai plânge, că Maica ție ți-a daColindăm Doamne, colindzi2 mere, 2 pere, să te joci în Rai cu eleColindăm Doamne, colindziȘi cheile … Citește mai mult
Frunzuliță lemn domnesc,Pe drumul mănăstirescPlec să mă călugăresc,Mănăstire nu găsesc,Mănăstire cu trei turle,Toată lumea să se mireCe mai foc a fost pe mine,Ce mai foc și ce amarȘi ce dragoste-n zadar!.Fir-ai tu să fii de vale,Fă-te o poiană mareȘi-n mijloc o vrăjitoareSă-mi spună tot ce mă doare,Leac prin lume de-mi găsescOri să mă călugăresc.Merg la … Citește mai mult
Pe curtea mănăstirii îmi deschid,Ca peste visul sufletului, geamul.Tăcerea e de piatră: un molidȘi-a-ncremenit în luna plină ramul.Biserica de bârne s-a-nchinatLa steaua cea dintâi, ca la icoană.Un înger ca un nor îndepărtat,Proptit de munți se roagă alb în strană.Ce-i om s-a stins — ce-i sunet a muritTrăiește numai schitul și copacul.Tăcerea cerului a țintuitCu stele … Citește mai mult
Pe zări străvechi ca scoarțe oltenești,Țesute-n flori și păsări de-amurgire,Pe culmi te-nălțai, să împlinești,Logodna cerului cu țara – mănăstire.Și valea ca o carte s-a deschisȘi-ntâia stea citi în ea prea bineȘi ce-a fost trup de om s-a făcut visȘi ce-a fost dor s-a împăcat cu sine.Și-n mine și-n poiană și pe drumDeodată s-a întins atâta … Citește mai mult
Mănăstire ancorată pe pământul lui Apollo,Dafni, sfinte cărămizi,Cine va reda vreodată sufletului meu de-acoloUmbrele de chiparizi?Cerul dimineții clasic conturat cum e o cupăDe lumină cu argint,Și în inimi călătoare dorul primăverii dupăEleusis și Corint!Cine va suna talanga turmelor de pe colineCă-ntr-un viers de Theocrit,Și în curte printre dafini va lega — o, Dafni! — cineMaci … Citește mai mult
Ascultați cum sună clopotele-n turlă ―În turla albă-a negrei Mănăstiri?..Ascultați cum sună clopotele-n turlă,Ca haitele de lupi flămânzi ce urlă?..O, nu te-apropia de Mănăstire,Căci crucea eiȘi negrele-i zidiriN-adăpostesc nici pace,Nici iubire!O, nu te-apropia de MănăstireȘi nu te-ncrede glasului din turlă!.Ascunde-ți ochii-n palmeȘi te-ndreaptăSpre alt Profet decât spre cel de ieri ―Ce-ți pasă dacă nu știi … Citește mai mult