Ion Pillat – Toaca
Pe curtea mănăstirii îmi deschid,Ca peste visul sufletului, geamul.Tăcerea e de piatră: un molidȘi-a-ncremenit în luna plină ramul.Biserica de bârne s-a-nchinatLa steaua cea dintâi, ca la icoană.Un înger ca un nor îndepărtat,Proptit de munți se roagă alb în strană.Ce-i om s-a stins — ce-i sunet a muritTrăiește numai schitul și copacul.Tăcerea cerului a țintuitCu stele … Citește mai mult