Versuri corectate și adnotate
Au pornit prin trestii șușote de vânt,Stă pe mal o fată mândră suspinând.Volbura cununii ei de la SemicA înghițit-o valul, n-a rămas nimic.Măritișul primăvara-i cu nevoi,Semne rele din pădure-i dă Lesnoi.Pe mesteceni coaja roasă e de tot,Din ogradă șoareci răi pe fat-o scot.Caii fornăie ca-n ziua cea de apoi –Ah, nu vrea cosiță neagră Domovoi.Parcă … Citește mai mult
Se zbuciumă a patimii vâltoareLa malul neînfrântei țărâne;Asvârle poetice mărgăritareȘi vieții câștig îi rămâne.
Se spulberă cețuri,Senină e bolta.Eol îi struneșteVântoasei revolta.Lin susură vânturiȘi strigă matrozul:„Sus! Nu stați pe gânduri!”Brăzdat este valulȘi-aproape e zarea!Pământul văd! Văd malul!
Cât de scump e un zâmbetCât de scumpă-i o lacrimăCât de scumpă-i o inimăCât de ieftini sunt oamenii.De ce nu așteaptă brizaSă mângâie ploilePictați de obrajiiȘterși de emoție.De ce mă întrebUnele lucruriLa care într-un finalNu primesc vreun răspuns.Mă uit către nimeniCred că el e de vinăMă uit către nimeniCred că el e de vină..Când mă … Citește mai mult
Amurgul,cumintemi te așeazăpe-un țărm de marecu nisip fierbintece poartă încă mituri..Adieri de brizăși gust de sare,pe țărmul obosit de mare,în zbuciumul valurilorcare semneazăcu alb-albăstruipe nisipîn amurgulce se-odihnește,liniștitsub pașii dorului..
La mal.Mândra apelor crăiasă,Ne-ntâlnirăm azi în cale,Eu, cu gândurile mele,Tu, cu valurile tale.Prinşi de-o tainică chemare,Ne privim acum în faţă,Tu, eterna vremii doamnă,Eu, un strop răzleţ de viaţă.Cum te văd, din clipă-n clipă,Mintea-mi zgribură şi cade,Simt moşia ta cum creşteŞi hotarul meu cum scade.Ţi-ai pornit nemărginireaSă mă-nfrunte, să mă frângă..Râd talazurile taleDe luntriţa mea nătângă.Tu … Citește mai mult
Și menta asta renăscând la malDe apă, unde stăm, golind pocal…Atinge-o încet căci cine știeDe pe ce buze-a curs aici, pe val.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Negru-mac, negru-mâl, negru-somn…În fiecare bolovan e-o frumoasă-adormită.
Marină.Înfășurat într-un val,Strângând în brațe un pește,Simt malul cu iarbă natal,Cum mă izbește.Înfășurat într-un corp,Strângând în sine un cuget,Mi-e strigătul orbLovit de un muget.Înfășurat într-un semn,Cu gura pe-o cifră,Te-aud cum mă chemi,Dulce hidră.
Cu o mână de apăte-am atins.Cu o gură de apăte-am strigat.Înecată eram în iubireca într-un înec adevărat.Tu mergeai pe mal,drept și viu și surd,asurzit de vântul de sudși de strigătul meu inegal.Cu-o ușoară neliniște,cu neliniște doar,te-ntorceai mai departe,ciudat surâzând.Silabele mele eraumolecule de apăcare stânca s-o năruie știu…Tu mergeai pe mal,drept și surd și viu.