livezi

Rainer Maria Rilke – Livezi II

de

Lampă de seară, calmă confidentă,deloc tu inima nu mi-o trădezi;(S-ar prinde, poate) dar panta ei de sudtu blând i-o luminezi.Și ești chiar tu, o, lampă studențească,cea care vrea ca lectorul din timp în timpsă se oprească tulburat, uitândde cartea sa, să se privească.(Cu a ta naivitate un înger suprimând)

Polina Manoilă – Vino-n Vale

de

Uu-uu-uu, neică,Vino-n vale!Uu-uu-uu, neică,Vino-n vale!Că s-au copt cireșeleȘi-au înverzit livezile.Livezile-au înverzitȘi tu, neică, n-ai venit.Uu-uu-uu, neică,Uu-uu-uu, neică,Și-astă iarnă mă iubeai,Veneai de mă căutaiLa moara de lângă râu,Prin zăpadă pân’ la brâu.Uu-uu-uu, neică,Uu-uu-uu, neică,Livezile-au înverzitȘi tu, neică, n-ai venit.Acum sunt cireșe coapteȘi tu, neică, ești departe.

Rainer Maria Rilke – Livezi XIV

de

Trecătoarea de vară.O vezi venind pe drum înceată, fericită,cea care se plimbă, pizmuită?La întoarcere ar trebui să fie salutatăde frumoși domni de altădată.Sub a ei umbrelă, cu grație pasivă,ea folosește-o tandră-alternativă;pierzându-se o clipă-n lumina ce orbeștese-adună însăși umbrei din care strălucește.

Rainer Maria Rilke – Livezi XXXIV

de

Câte porturi, totuși, și-n toatecâte porți, așteptându-te poate,câte ferestre prin care s-ar vedeaefortul tău, viața ta.Câte semințe de viitor,în furtuna, azi, zburătoare,într-o calmă zi de sărbătoarenu-ți vor aduce înflorirea lor.Câte vieți, ce mereu își răspund;câte-ntâlniri destinul ți-a prescrisîn drumul vieții, în această lume,ce adânc neant niciodată atins.

Rainer Maria Rilke – Livezi XLV

de

Această lumină ar puteao-ntreagă lume să redeaSau poate mai degrabănoua umbră – tremurătoare, tandrăce ne leagă de ea?.Ea, nouă atât de asemănătoare,revenind, tremurândîn jurul unor stranii ajutoare.Umbre ale frunzelor fragede,pe drum și pe pajiștegesturi deodată familiarecare ne prind, ne amestecăluminii mai noi și mai clare.