limbaj

Eugenio Montale – Limba Lui Dumnezeu

de

Dacă Dumnezeu e limbajul, unul care a creat atâtea altelepentru a le amesteca apoi,cum vom face ca să-l interpelăm și cumsă credem că a vorbit și va vorbifiind mereu indescifrabil și că asta emai bine decât nimic. Desigur,mai bine decât nimic suntemnoi, cei fixați în bâlbâială. Și vai dacă-ntr-o zis-ar topi graiurile. Limbajul,fie el nimic … Citește mai mult

Eugenio Montale – Cuvintele

de

Cuvintelecând se trezescrefuză locul cel maipotrivit, hârtiade Fabriano, cernealade China, pliculde piele sau de catifeacare le țin secrete; când se trezescîntârzie pe dosul facturilorpe marginile buletinelor de loto,pe invitațiile de nuntăsau ferparuri; altceva mai bun nu cerdecât încurcătura clapelormașinei Olivetti purtătoare,decât întunecimea buzunarelorvestei, decât fundulcoșului, unde devincartușe; nu sunt deloc bucuroasesă fie azvârlite afarăca niște … Citește mai mult

Eugenio Montale – Forma Lumii

de

Dacă lumea are alcătuirea limbajuluiși limbajul forma mințiimintea cu plinurile și golurile salenu e nimic și aproape nu oferă nici o siguranță.Așa vorbi Papirio. Era întunericși ploua. Să ne punem în siguranțăzise și grăbi pasul fără să observecă limbajul lui era al delirului.

Hermann Hesse – Litere

de

Noi până o luăm din când în cândși scriem semnele pe foi imaculatece multe spun, le știm cu toți pe rând,e-un joc ce are reguli mai aparte.Dar un sălbatic, ori lunatic de-ar veniși-ar lua foaia cea de rune încrustatăși pe ea ochii curioși și-ar aținti,o lume-ar înfrunta, înstrăinată,o sală cu vrăjite semne i-ar apare.În A … Citește mai mult

Eugenio Montale – Cândva Mă Uităm

de

Cândvamă uitam pe atlasulpăsărilor dispărute de pe fața pământului,opera unui elev de-al lui Davidcare nu izbutise-n tablouri istorice de genori în alte monumentale prosopopee picturale.Reflectam la ipotetice atlasuri asemănătoaredespre vieți fără cioc și fără pene de mileniineștiute, insecte, reptile, pești, ba chiarde ce nu? Despre om, dar cinesă fi redactat sau consultat acest opus magnum?Dispariția … Citește mai mult

Hilde Domin – Interpunctuația

de

Fiindcă negruluiîi e fricăfiindcă albuluiîi e fricăcuvintelor mele le este fricăde o simplă virgulăînchise în interpunctuațieferestre deschisefraze deschisecuvintelor mele le este fricăde trădareaomuluipe om nu-lispitescla fellasă toate ușiledeschisenu ne strivinoi nori

Octavio Paz – Focul Fiecarei Zile

de

Lui Juan García Ponce.Ca și aerulce se-adună și se destramăpeste paginile geologiei,pe masele planetare,clădirile sale invizibile– omul.Limbajul său este doar un grăunte,dar învăpăiat,în palma spațiului.Silabele sunt incandescențe.De asemenea sunt plante:rădăcinile lorfrâng tăcerea,ramurile lorconstruiesc sălașe-ale sunetelor.Silabe:se leagă și dezleagă,se joacăde-a potrivirea și nepotrivirea.Silabe:se rumenesc pe frunțiși-nfloresc pe buze.Rădăcinile lorbeau întuneric, mănâncă lumină.Graiuri:arbori incandescențicu frunzare de ploi.Vegetații … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Gramatica

de

Mă pândesc vorbe-n haină de piele,dintr-o casă-n care-am trădat și-am vândutniște imagini de mucenicimuiate în sirop cu nucă.Mă urmăresc perifraze abile, -nvârtite,vârâte-n mulțimea de precupeți din piață,când târgui kilogramul de substantivepentru salată.Mă-nconjoară adverbe slinoase– cerșetori deghizați la ușa bisericii –să le svârl și gândul măruntcare nu mi-a fost confiscatcând a fost cazul..Mă caută, de după … Citește mai mult