legenda – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Lupii Albi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A fost, pe vremea dacilor, o zi
în care, din tărâmuri depărtate,
de care nimeni nu se-arat-a ști,
au apărut ființe mai ciudate.
La care nimeni pân-atunci, vreodat’,
cu ce știa din vremile trecute,
nu s-a gândit că ar fi existat
și c-ar putea pe oameni să-i ajute.
N-au fost mirați să vadă patru frați
venind spre ei încrezători, în seară,
și nu s-au arătat înfricoșați
de-nfățișarea lor … altfel, bizară.
Atât de tineri, îmbrăcați în alb,
alura lor era deosebită,
iar ziua, lupi enormi cu părul dalb,
puterea le părea și mai cumplită.
Cu dinții lor puteau să facă praf
și să trimită înspre veșnicie
dușmanii ce-ar veni, porniți pe jaf,
sau hoții de pământuri și-avuție.
Curând, chiar regele i-a invitat
să-i țină, în cetate, companie,
dar nici măcar acesta n-a aflat
de unde lupii ar putea să fie.
Au apărat regatul și pe daci,
și-au fost iubiți cum regii, niciodată,
n-au fost apreciați de cei săraci,
iar vitejia lor era cântată.
Și-n țară toate bine ar fi mers
cât timp cei patru apărau hotare,
dar regele-a venit cu un demers
stârnind în lupii albi o supărare.
Căci ei n-ar fi pornit nicicând atac,
să cotropească țările vecine,
doar ca să-i facă regelui pe plac.
Nu, asta n-au crezut că se cuvine.
Au fericit al dacilor popor,
iar dacă au plecat spre veșnicie,
ei au rămas, de-atunci, drapelul lor,
al dacilor de pe a noastră glie.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol.”Zece”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Lună Nouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe treptele ruinelor pierdute
în valea cea uitată dintre munți,
pășește lin, venind din vremi trecute,
cu un alai ce n-ai vrea să-l înfrunți.
Sunt umbre dure, cavaleri cu arme
ce-și apără domnița și-un castel
pe care secolele-au reuşit să-l sfarme,
dar nu și-n ea iubirea pentru el.
Căci îl așteaptă. Treptele o poartă
prin turnul ce se-nalță în apus
și mai privește drumul scris în soartă
acelui ce, la crunt război, s-a dus.
Sub cerul luminat de Luna Nouă,
dorința ei e-ascunsă-n stropi de rouă.
Daniel Vișan-Dimitriu
(16 mai 2016, Vol. “Eterna căutare”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Piersic Florin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oare ştiţi ce-am avut hărăzit cum destin,
Sfânt popor, aşezat în frumoasă de ţară?
Cel ce face etern anotimp, primăvară!..
Singur el masculinul de floare.. Florin!.
Este visul ascuns de-orice fată, femeie;
Timpul său se consumă-n frumos şi talent!
N-are limite-n ani, veşnic nou, e ardent!..
Îl avem din noroc.. De n-ar fi.. e-o scânteie!.
E bărbatul veciei, Elvis-dac adulat!
E eroul prin sine-al legendei de neam!..
E flăcău Făt-Frumos!.. Sângele-i de-ardelean
E cum vinul de soi, roşu fin şi perlat!.
Pot sta ore întregi să-l ador, să-l ascult
Să-mi recite poeme, de viaţă să-mi spună!
E frumos şi voinic cum e brad din cadână!..
Mă încântă de suflet, de vis, de ocult!.
E o parte din noi, minunatul decor;
Amintirea prezentă de-o altfel de ţară!
E haiducul semeţ dintr-o odinioară..
E-o legendă, un mit.. E un om! E-un actor!.
Este esticul suflet cu minte de vestic,
Filigramul-tezaur ce conferă valoare!
Ne încântă savoarea-i, glas de dulce licoare..
E sublimul, parfumul din pomul de.. Piersic!

Cenaclul Flacara - Ana Lui Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Voi zidiți și vă e greu
Dar în zid aici sunt eu – stingher
Hai, Manole, pune zid
Să nu pot să-l mai deschid
Hai, îmbracă-mă în zid – zid greu.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Pe oricunde sunt zidiri
Omul meu, să nu te miri
Le-au întruchipat doi miri – de rând
Doar că tu de-a pururi pleci
Eu rămân aici pe veci
Sclavă cărămizii reci – plângând.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Să te-nchini când vei pleca
Să nu uiți cândva,
Că-năuntru-i Ana ta – om crud
Milă cum nu poți să ai
Voi plecați către alt trai
Eu în zid abia mă mai aud.

Refren:
Turla-mi soarbe capu-n ea
În altar e fruntea mea
Ochii în feresti vor sta – spre cer.

Voi lucrați și vă e greu
Însă de murit mor eu
Jertfa voastră sunt chiar eu – eu pier.

Sângele mi-i încă viu
Voi nu știți că și eu știu
C-am să mor dintr-un pariu – stupid
Hai, Manole, fii mai demn
Cum să-ți faci aripi din lemn
Ai făcut la moarte semn – în vis.

Cezarina - La O Margine De Sat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La o margine de sat,
Să vă spun ce s-a întâmplat,
S-a întâmplat ceva frumos,
Dar mult mai dureros.
Doi copii s-au întâlnit
Și nu s-au mai despărțit.
Ei de mână s-au luat și de 3 ori
S-au sărutat când au mers la
Logodit, părinții nu i-au primit,
Când au mers la cununat, părinții
Nu i-au lăsat. Ei de mână s-au luat și în mare s-au aruncat.
Marinare, marinare,
Scoate-mi copiii din mare!
Îți dau și sute de mii,
Dacă copiii îmi scoți vii!
La mormântul la băiat a crescut un pui de brad,
La mormântul la fetiță a crescut un pui de viță.
Bradul înconjura vița
Și pe părinții îi blestema.
Lua-vă dracu de părinți,
Că ați despărțit doi iubiți!

Cântece de munte - Amurg În Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urmăream prin noapte pașii zilei ce-au trecut
Căutam prin frunze drumul de la început
La lumina lunii munții mai pustii îmi păreau
Doar la stână câinii vraja risipeau.

Refren: Amurg în mine..

Batem iar poteca ce ne duce către cer
Căutam prin noapte un refugiu mic, stingher
În liniștea nopții drumul mi se pare mai greu
Dar cu toate acestea am să urc mereu.

Toți visăm adesea pentru noi un pat de flori
Ne tot poartă gândul pe neumblate cărări
Muntele-i bătrânul ce legenda poartă în noi
Când se-aprinde focul aruncând văpăi

Johann Wolfgang Von Goethe - Regele Ielelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cine trece călare hai hui
Prin noapte? E tatăl cu fiul lui;
Îl ține în brațe și stropii îl scald,
Cu pieptul îi ține copilului cald.
– Băiatul meu, tu fruntea ți-o drege.
– Privește tată al Ielelor rege
Coroana-i sclipește lumină nebună.
– O, nu, copile, e ceața sub lună.
– Copile, copile, tu vino cu mine,
În lume pierdut fii și nimeni de tine
Nu șți-va. A mea împărăție
Va fi a ta doar, ți-o dau numai ție!.
– Tu, tată, n-auzi glasuri șoptite
Nici regele care atâtea-mi promite?
– Nu-ți fie teamă, nimic nu se aude
Doar vântul ce bate în ramure ude.

Johann Wolfgang Von Goethe - Legenda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un sfânt în pustiuri, uimit,
Se zice că ar fi-ntâlnit
Un faun cu picioare de țap, care-a spus:
Sfântule, roagă-te pentru mine și-ai mei
S-ajungem la cer, eu și ei,
La beatitudine, asta tânjim mai presus.
Și sfântul, în replică, a spus:
„Rugămintea-ți se arată riscantă, cred eu,
Și ea împlinită îți este cu greu.
Nu vii la un Ave Maria, tu nu,
Căci de țap ți-s picioarele, tu.”
La care răspunse bărbatul hirsut:
Picioarele mele, o, ce v-au făcut?
Solemni și mândri, văzut-am pe câțiva, măcar,
Umblând către ceruri cu cap de măgar.”

Johann Wolfgang Von Goethe - Regele Din Thule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost în Thule un rege
Fidel, iubita sa
Murind i-a dat, să-l lege,
O cupă de aur, grea.
Doar ea vrăjea simțirea
La orice-ospăț întins;
Când o sorbea, privirea
I se-neca de plâns.
Iar când simți că moare,
Urmașului i-a dat
Cetăți, și plai, și zare;
Dar cupa și-a păstrat.
La masa lui regală,
Cu cavalerii-n jur,
Ședea-n străbuna sală
Pe-un țărm de mare, sur.
Chefliu bătrân, ce zvântă
Al vieții ultim jar,
De-acolo cupa sfântă
O azvârli-n cleștar.
Văzu cum cade, zboară,
Și soarbe din potop;
Și ochii lui secară,
N-a mai băut un strop.

Jorge Luis Borges - Milonga Lui Jacinto Chiclana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În cartierul Balvanera,
Se rostea cândva un nume
De bărbat neînfricat:
Jacinto Chiclana-i spune.
Se mai pomenea atunci
De-un cuțit și de-o încăierare.
Peste timp întrezărim
Înjunghiat un om cum moare.
Din ce pricină nu știu,
Gândul nu mă părăsește
De-a afla cum o fi fost
Ăst Chiclana din poveste.
Ca pe-un om dintr-o bucată
Mi-l închipui, neclintit.
Cu o fire cumpătată,
Dar cu mâna pe cuțit.
Nu găseai în tot cartierul
Un bărbat mai de temut.
În iubire și în luptă
Nimenea nu l-a-ntrecut.
În cartierul Balvanera
N-a trăit Chiclana oricum,
Însă moartea l-a găsit
La o margine de drum.
Chipul nu îl pot vedea.
Pași se-apropie furiș,
Și sub felinar zăresc
Fulgerarea unui șis.
În acel din urmă ceas,
Când mișeii l-au rănit,
Și-o fi spus, de bună seamă,
Că așa i-a fost sortit.
Numai bunul Dumnezeu
Știe cum i-a fost sfârșitul,
Dar neîntrecut rămâne
În bătaia cu cuțitul.
Vreau un lucru doar să spun:
Nimeni nu se rușinează
Când se află c-a avut
Inima în piept vitează.
Curajos de-ai fost, ești vrednic
De prinos. Să fiți bărbați!
Cu Chiclana cel viteaz
Voi milonga mi-ascultați.