Cine trece călare hai hui
Prin noapte? E tatăl cu fiul lui;
Îl ține în brațe și stropii îl scald,
Cu pieptul îi ține copilului cald.
– Băiatul meu, tu fruntea ți-o drege.
– Privește tată al Ielelor rege
Coroana-i sclipește lumină nebună.
– O, nu, copile, e ceața sub lună.
– Copile, copile, tu vino cu mine,
În lume pierdut fii și nimeni de tine
Nu șți-va. A mea împărăție
Va fi a ta doar, ți-o dau numai ție!.
– Tu, tată, n-auzi glasuri șoptite
Nici regele care atâtea-mi promite?
– Nu-ți fie teamă, nimic nu se aude
Doar vântul ce bate în ramure ude.
Sensul versurilor
Un tată călătorește prin noapte cu fiul său, dar copilul este atras de Regele Ielelor, care îi promite o împărăție. Tatăl încearcă să-l liniștească, dar copilul pare să se îndrepte spre un pericol supranatural.