Un sfânt în pustiuri, uimit,
Se zice că ar fi-ntâlnit
Un faun cu picioare de țap, care-a spus:
Sfântule, roagă-te pentru mine și-ai mei
S-ajungem la cer, eu și ei,
La beatitudine, asta tânjim mai presus.
Și sfântul, în replică, a spus:
„Rugămintea-ți se arată riscantă, cred eu,
Și ea împlinită îți este cu greu.
Nu vii la un Ave Maria, tu nu,
Căci de țap ți-s picioarele, tu.”
La care răspunse bărbatul hirsut:
Picioarele mele, o, ce v-au făcut?
Solemni și mândri, văzut-am pe câțiva, măcar,
Umblând către ceruri cu cap de măgar.”
Sensul versurilor
O legendă despre un sfânt și un faun care discută despre șansele faunului de a ajunge în cer. Dialogul explorează ideea de judecată și acceptare, sugerând că aparențele pot fi înșelătoare și că judecățile pot fi nedrepte.