Versuri corectate și adnotate
E undeva o apă salmastră, izolată,care când luna-n noapte revarsă lucruri bunedin cornul abundenței, începe să adunecrâmpeie de lumină albastră și curată.La un izvor visează să curgă-n ea odată,orfana ce de șansă în viață nu dispune,și c-o rumoare slabă, evlavioasă spuneo rugăciune care în cer e ridicată.Dar când se lasă seara și poleită-i zarea,solemn vreo … Citește mai mult
Frunzuliță meri crețeștiÎn pădurea din LeleștiPrimăvara cântă cucu’De s-aude pân’ la RuncuPrimăvara cântă cucu’De s-aude pân’ la Runcu.Du-mă dorule, mai iuteLa căsuța de sub munte,La gura izvoruluiSus pe Valea RunculuiLa gura izvoruluiSus pe Valea Runcului.Să mă urc în sus pe plai, of, ofSă mă-ntrec cu cucu-n graiDar eu să cânt mai cu foc, măSă stea … Citește mai mult
Cerul era albastru, albastru, albastru.Răsuflarea cu care ardeai luna cuptorîncepuse să rumenească măiastrulpoienii, pe unde șerpuia un izvor.În depărtări, fumul unei colibe de duhca vălul miresei neatins și cernut,se ridica pierzându-se-n golul văzduhcu aripă de zbor, ondulant și tăcut.Deodată mi-ai spus: „Iubirea meaeste pură și blândă – o lungă dereace șopotește prin lutul sihastru”.Și m-ai … Citește mai mult
Te-așteptam lângă izvorȘi muream de-atâta dor,Am văzut că nu mai viiMi-am pus dorul căpătâi,Măi doruleț, dorule!.Vorbește lumea de tineCă vrei să pleci de la mine,M-ai iubit ca pe-o copilă,M-ai lăsat ca pe-o străină,Măi doruleț, dorule!.Pe deasupra casei meleBate vântul valuri releȘi-mi aduce dor și jeleDe prin maluri și vâlcele,Măi doruleț, dorule!
Mi-ai fost o zi departe și m-am simțit izvor,în marginea pădurii, cuprins de-un tainic dorde apele-i plecate, în susur liniștit,spre zări în care totul dispare-n asfințit.Ar întreba copacii, pământul sau, pe sus,măiastra ciocârlie: „Știți unde mi s-au dusacele unde line ce-n mine-au zămislitamarnice suspine de când m-au părăsit?”.Nu știe ce să facă, iar lacrimile-i curgîn … Citește mai mult
Izvoraș cu apă linăCine bea de dor se-alină,Să vină dragostea meaSă ia apă și să bea.Să vină, neică, să vinăȘi să bea din apa lină,Apă lină și curatăȘi cu dor amestecată.Dacă dorul meu te cheamă,Vino, neică, vino iarăLa izvor cu apă receȘi de dor, neică, ne-o trece.
E-un tainic izvor strălucind liniștitîn tihna din vechea poiană,ferită privirii, pe-un drum rătăcit,copilă de munte, orfană. E-albastru izvorul sub cerul senin,lucind ca o lacrimă sfântăîn soarele toamnei, c-o frunză de arince ultima clipă-și frământă. O duce la vale, o pierde-n pustiu,așa cum o face de-o viață,pe unde, trecând pe sub verdele viuce apele-i limpezi răsfață. … Citește mai mult
Sunt mort de când mă știu, cum să respir în largul gol?Cum să văd când soarele se scurge-n ochii-mi ce mă dor?Tălpile-mi sângerează, calc pe lame și mi-e dorDe codru și de taină și de-al umbrelor amor.Dar acum e liniște, se naște veșnicul apus,Iar zeița Selenă de-orice soare-i mai presusNu mai calc pe lame, ci … Citește mai mult
Hai să prindem niște raze, vrei?Uite-le, se scaldă în izvorulUnde îndulceam în vară dorul,Tulburând licoarea dintre stei.Ne stingeam privirile aprinseEu – pe-un umăr, tu – în ochii meiȘi, în apa munților acei,Revărsam dorințe reaprinse.Brazii-n jurul nostru – o cortinăDupă care niciun spectatorNu putea privi, admirator,Scena ca o frescă bizantină.Unde îngeri din întâiul raiTransformau eternitatea-n razeAlergând … Citește mai mult
Născute-abia izvoare stau de sfadă,Deprind copile oceanica lor limbăȘi trec spărgându-și albia lor strâmbăPrin lunci mulțime și prin stânci grămadă.Din munte-aleargă și la șes se plimbă,Colo-n cuibar de ape fug să cadă,Colo cu șir de valuri fac paradă,Aceleași sunt deși mereu se schimbă.Cu adâncimea apei s-adânceșteDin glasul lor a sunetului scarăDevine tristă, rânduri-rânduri crește.Pân’ ce … Citește mai mult