Foicică, foaie rară,
– Spune-mi, spune-mi, inimioară,
Ce iubești și ce-ți dorești
De nu te mai potolești?
– Îmi doresc mândro-mi doresc
Plaiul nostru românesc
Cu grădinile în floare
Și cu turme de mioare.
Îmi doresc izvoarele
Și de pe cer soarele,
Apa să mă răcorească,
Soarele să mă-ncălzească
Când l-oi aștepta să vină
Pe neicuța de la mină
Prin poiană s-alergăm
De tot să ne bucurăm.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund pentru plaiurile românești, cu frumusețile sale naturale și tradițiile specifice. Inimioara personificată își dezvăluie dorințele legate de peisajul idilic și așteptarea reîntâlnirii cu persoana iubită.