Codrule, bine îți șede
Îmbrăcat în haină verde,
Cu frunze răcoritoare,
Cu poienile în floare.
Când răsare soarele
Se trezesc izvoarele
Și speli florile pe față
Cu roua de dimineață.
Iară sus pe rămurele
Ai cântec de păsărele
Și cântă cu-atâta drag
De tresare frunza-n fag.
Codrule, bine îți șede
Îmbrăcat în haină verde,
Mi-au fost drag mereu așa
Din copilăria mea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o admirație profundă pentru natură, în special pentru codru, și evocă sentimente nostalgice legate de copilărie. Natura este văzută ca un refugiu frumos și liniștitor, plin de viață și armonie.