istorie romaneasca – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Crez De Vis… La Rege

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De la bunica ascultam prin ’70
Poveşti cu o Regină din alt timp,
Ce cobora-n caleşti cu har şi nimb,
Pe-un drum de colb. La fel ca azi, poteci!
Şi tatăl meu, copil desculţ, vedea
Alai regesc în Câmpina natală,
Încununat de-o sfântă, o vestală.
Era Maria, o Regină, a ţării stea.
Mă doare timpul, am în carne totul,
Mă prăvălesc în gânduri de copil,
Înverşunat la minţi ce-au dat exil;
La venetici de suflet, de-un popor. Netotul.
Aveam acasă, în sertare-n cărţi,
Monede de argint sau bani-hârtii,
Cu chip frumos, cum visul de copii.
Să fiu cum un Mihai! Chiar cu aceiaşi sorţi!
Nu se ştia de rău. Curaţi, pe-atunci
Prin ’30, din ce-i trecutul veac,
Erau ferice şi de-avut de-un prepeleac!
Trăiau în pace şi onoare. Câştigate-n munci!
E-un paradox, căci ce trăiesc e-un vis
Şi ce-i real refuz, căci e perversitate!
Mă pierd într-un neant nevrut, într-o etate.
E ţara haosului furtului, de nedescris!
Nici de-am plecat pe alt tărâm în lume,
Nu am uitat poveşti de buni, de taţi.
Trăiesc acum şi eu prin exilaţi
Şi-ncerc s-aştern trecut în noi volume.
Şi cum în vis trăieşti aievea, real,
La fel realul s-a-ntrupat în vis.
Felicitări am dus la regele promis,
De ziua-i naşterii, eu neştiut. La Tron Regal!
Păstrez în suflet, inimă, în simţ,
Căldura palmei mari, a strânsului de mână;
O simt pe şiră, o am în braţ, o am stăpână.
Trăiesc de-atunci înverşunat. Sunt tot un zimţ!
.. Doresc onoarea-n calm, spre-a mă conduce.
O groaznică, nimicitoare silă, mă-ntreţine
Să pot să fac din mine o mulţime!
Să pot linşa lingăii, hoţii. Rege s-am şi-o cruce!!!

Daniela Condurache - Zbuciumat Țăran Român

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Calea-i lungă, drumu-i greu,
Vrut-a Bunul Dumnezeu
Să rămâi aici stăpân,
Zbuciumat țăran român.
Când o fost foc la hotar
L-ai oprit pe cel barbar,
Ai făcut din arme plug,
Zbuciumat țăran român.
O fost aur din belșug,
Dar tu ai rămas cu plug,
Îngăduitor și bun,
Zbuciumat țăran român.
Ca stejarul neclintit
Nicăieri n-ai pribegit,
Pieptu-ai pus la cel păgân,
Zbuciumat țăran român.

Dimitrie Bolintineanu - Baia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I
Trage-ți încă o dată spada fulgeroasă,
Țară de mari fapte, țara mea frumoasă.
Un minut în viață tu te-ai odihnit
Și pe păru-ți mândru florile-au pălit!
Dulcile surâderi pe buze fecioare
Stinsu-s-au la umbra grijii gânditoare.
Peste tot răsună cântece de dor
Cu suspine triste îngânate-ușor!.
II
Cetele maghiare pe câmpii s-adun,
La cetatea Baia tabăra lor pun,
Mateiaș solește marelui Ștefan
Ca să-l recunoască drept un suzeran.
Dar eroul nostru încă-i dă de știre:
— „Până ce românii, mândri de mărire,
Pentru țară moartea vor disprețui,
Mâinile de lanțuri nu-și vor umili!”.
III
În cetatea veche ungurii-au rămas
Și-n plăceri molateci inimile las.
Într-o noapte tristă, într-o sărbătoare,
Ei înșeală dulce grija gânditoare.
Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri,
Cură pentru dânșii plină de plăceri.
Dar p-atunci românii cu cel călcător
Nu beau dintr-o cupă viața țării lor.
P-a fecioarei frunte, aste sărbători
Nu puneau plăpânde și suave flori.
IV
Noaptea toate seamăn mai spăimântătoare,
Moartea le-mprumută vălul de teroare.
Conjurați d-odată, în orgia lor,
Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor.
Ștefan pune focul. Flacăra s-unește
Cu teroarea morții și pe toți uimește.
Zorile se varsă. Pe cetatea lată
Către cer se-nalță flacăra turbată.
Junele bacante, bete, despletite,
Mai cătând cu gura sărutări dorite,
Cu amanții tineri, spectacol amar!
Într-un râu de flăcări, repede dispar.
Iar Corvin cel mare, revărsând suspine,
Cu trei răni și singur fuge cu rușine.

Dimitrie Bolintineanu - Mihai Revenind de la Dunăre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mihai revenind de la Dunăre.
Domnul României către țară vine
Strălucit de-nvingeri de prin țări vecine.
Lasă să purceadă corpu-i de soldați
Și rămâne-n urmă cu șase bărbați.
Dar le vine știre că-n dumbrava deasă
Îl pândesc cinci sute turci, oștire-aleasă.
Printre-a serii umbră cu-ai săi scutieri
Domnu-atacă-ndată cinci sute-ieniceri.
Turcii în bătaie strigă cu putere,
Iar eroii noștri se lupta-n tăcere.
O minune mare! Turcii sunt învinși!
Numai domnul taie patrusprece inși!
Apoi urmă calea-i. Iară luna plină
Le așterne drumul cu flori de lumină.

Dimitrie Bolintineanu - Ferentarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

(Fragment dintr-un marș vechi)
Nu e nici mândria, nu e nici mulțimea,
Care în bătălii încunună oștimea;
Nu e nici noroc.
Cela ce se bate pentru neatârnare
Are zece brațe, zece inimi are.
Inimi de foc.
Roșiorul mândru și frumos ca crinul
Când pe mal s-arată tremură Vidinul
La vederea sa.
Face de se miră toată arăpimea,
Ieniceri, spahii și arnăuțimea
Și-i strigă: ura!.
Ferentarul, ager și cu lungă chică,
Intră în oștime fără nici o frică.
Tare ca un leu.
Iute ca săgeata tabăra străbate:
— „Ferentar sunt eu!”.
Astfel ferentarul știe ca să moară:
Pentru țara dragă, pentru soțioară
Cine n-ar muri?
Unul ca acela blestemat să fie!
Nimeni să nu-l plângă, nimeni să nu-l știe
Când el va pieri!..
Junele fecioare, tineri luptători,
Pe mormântul nostru vor culege flori!..

Vasile Copilu-Cheatră - Dezmințire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Istoricii au consemnat că Iancu a murit,
La Baia de Criș, într-o noapte cu cerul spuzit.
Iată o minciună sfruntată
De scribi inventată.
Veniți cu mine pe Arieș în sus, pe jos, mocănește
Și-o să vă convingeți că Iancu trăiește.
În fiecare moț, miner sau ciubărar
Îl întâlnim la bucurie păcurar.
Fluiera sa mai cântă și ne mișcă,
Ca pe strămoși cântecul din trișcă.
Iar în lumina soarelui care plouă în țîraie,
E Iancu îmbrăcat în alte straie.
Chipul său în bronz întrupat,
De mândrie-i azi împurpurat.
Privește lacom și uimit,
Că tot ce a visat cândva, nu s-a împlinit.
Dar ochii lui râd în fiecare stea
Și inima speranței bate încă în inima mea.

Costel Zăgan - Țepeș Doamne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca pe-o glugă de coceni / desfacă-i de Cotroceni. / Costel Zăgan, Distihuri rebele →

Stimyboy - Respectul Foștilor Eroi Români

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am fost asupriți de dușmani atâția ani,
Am fost păcăliți de-a lungul timpului de șarlatani,
Dar oare ce-am ajuns dintr-un popor măreț?
Acum alții ne privesc cu cel mai mare dispreț.
Din țara care-a fost pe locul 2 pe lume,
S-a ajuns ca alții să scuipe pe-al nostru nume.
Dar vad că nu vă pasă de eroii care au căzut,
Care-au ridicat această țară din lacrimi și lut,
Care-au îndurat durere și-au dus în spate războaie
Și-au alungat din țara noastră fiecare strop de ploaie.
S-au chinuit să ne mențină și pe noi la un nivel,
Au condus această țară cu pumnul de fier.
Datorită lor am fost și noi odată bogați,
Am fost uniți cu toții legați ca niște frați.
Acum suntem în continuu destrămați și doare,
Căci am ajuns să vedem prea rar același soare,
Care ne-a încălzit pe vremuri și ne-a dat speranță,
Dar se pare c-atârnăm într-una de un fir de ață,
Care se va rupe dintr-o dată în cele din urmă
Și vom rămâne din nou pe lume numai o umbră.
Se pare că ce-au realizat toți acei eroi
S-a transformat din cauza românilor într-un noroi.
Și doare și ne gândim că plângem mereu,
Cu fiecare zi ce trece este tot mai greu.
Nu mai e ca pe vremuri, totul s-a schimbat,
Și ne vom trezi că va fi terminat.
Tot ce-a fost mai frumos a dispărut în ceață,
Poate c-o s-avem mai multă grijă într-o altă viață.

Marin Sorescu - Muzeul Satului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nicio monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
Era primitivă,
Antică, medievală
Apar ca una singură,
Fiindcă, neștiind carte, țăranii
N-au băgat de seamă că între aceste epoci
Există deosebiri
Fundamentale.
Aici exponatele cele mai numeroase
Sunt bordeiele.
De la munca pământului
Țăranii intrau direct în pământ,
Să se odihnească.
Din loc în loc între bordeie
Sunt intercalate răscoalele:
A lui Doja, a lui Horia, Cloșca
și Crișan, a lui Tudor,
Construite de data asta la suprafață
Cu un uimitor simț al simetriei
Arhitectonice.
Vizitatori,
Nu atingeți sărăcia și tristețea
Aflate-n muzeu.
Sunt exponate originale,
Ieșite din mâna, din sufletul și din rărunchii acestui popor
Într-o clipă de încordare și spontaneitate
Care a durat
2000 de ani.

Maria Luiza Mih - Țara Mea-i Un Colț de Rai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De la Dunăre-n aval
Stă de strajă Decebal,
Sus pe creasta muntelui
Pintea și haiducii lui
Țin în mână un pumnal.

Refren:
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai.

Stă de pază-n codrii deși
Ștefan cu ai lui răzeși,
Iancu craiul moților
Ești stăpânul munților,
Pentru noi încă trăiești.

Port opinca în picior
Și căciula dacilor,
Limba pe care-o vorbim
De la daci o moștenim,
Limba scumpul nostru odor.

Munții sunt a noastră avere,
A românilor putere,
Pajiști, ape și câmpii,
A românilor moșii,
Asta-i marea noastr-avere.

Noi aici ne-am născut,
Țara noastră-i pământ sfânt,
Am primit din cer un dar,
Un loc sfânt, un sfânt hotar,
Să-l iubim pân’ la mormânt.