De la Dunăre-n aval
Stă de strajă Decebal,
Sus pe creasta muntelui
Pintea și haiducii lui
Țin în mână un pumnal.
Refren:
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai.
Stă de pază-n codrii deși
Ștefan cu ai lui răzeși,
Iancu craiul moților
Ești stăpânul munților,
Pentru noi încă trăiești.
Port opinca în picior
Și căciula dacilor,
Limba pe care-o vorbim
De la daci o moștenim,
Limba scumpul nostru odor.
Munții sunt a noastră avere,
A românilor putere,
Pajiști, ape și câmpii,
A românilor moșii,
Asta-i marea noastr-avere.
Noi aici ne-am născut,
Țara noastră-i pământ sfânt,
Am primit din cer un dar,
Un loc sfânt, un sfânt hotar,
Să-l iubim pân’ la mormânt.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic care celebrează frumusețea și istoria României. Evidențiază figuri istorice importante și legătura profundă a poporului român cu pământul său.