Calea-i lungă, drumu-i greu,
Vrut-a Bunul Dumnezeu
Să rămâi aici stăpân,
Zbuciumat țăran român.
Când o fost foc la hotar
L-ai oprit pe cel barbar,
Ai făcut din arme plug,
Zbuciumat țăran român.
O fost aur din belșug,
Dar tu ai rămas cu plug,
Îngăduitor și bun,
Zbuciumat țăran român.
Ca stejarul neclintit
Nicăieri n-ai pribegit,
Pieptu-ai pus la cel păgân,
Zbuciumat țăran român.
Sensul versurilor
Piesa celebrează spiritul de sacrificiu și rezistența țăranului român de-a lungul istoriei. Acesta a rămas loial pământului și valorilor sale, în ciuda greutăților și a invaziilor.