Am fost asupriți de dușmani atâția ani,
Am fost păcăliți de-a lungul timpului de șarlatani,
Dar oare ce-am ajuns dintr-un popor măreț?
Acum alții ne privesc cu cel mai mare dispreț.
Din țara care-a fost pe locul 2 pe lume,
S-a ajuns ca alții să scuipe pe-al nostru nume.
Dar vad că nu vă pasă de eroii care au căzut,
Care-au ridicat această țară din lacrimi și lut,
Care-au îndurat durere și-au dus în spate războaie
Și-au alungat din țara noastră fiecare strop de ploaie.
S-au chinuit să ne mențină și pe noi la un nivel,
Au condus această țară cu pumnul de fier.
Datorită lor am fost și noi odată bogați,
Am fost uniți cu toții legați ca niște frați.
Acum suntem în continuu destrămați și doare,
Căci am ajuns să vedem prea rar același soare,
Care ne-a încălzit pe vremuri și ne-a dat speranță,
Dar se pare c-atârnăm într-una de un fir de ață,
Care se va rupe dintr-o dată în cele din urmă
Și vom rămâne din nou pe lume numai o umbră.
Se pare că ce-au realizat toți acei eroi
S-a transformat din cauza românilor într-un noroi.
Și doare și ne gândim că plângem mereu,
Cu fiecare zi ce trece este tot mai greu.
Nu mai e ca pe vremuri, totul s-a schimbat,
Și ne vom trezi că va fi terminat.
Tot ce-a fost mai frumos a dispărut în ceață,
Poate c-o s-avem mai multă grijă într-o altă viață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de starea actuală a României, comparând-o cu trecutul glorios clădit de eroi. Se resimte o pierdere a valorilor și un sentiment de neputință în fața declinului național, cu un regret profund pentru sacrificiile eroilor uitate.