Versuri corectate și adnotate
Un om bătu la ușa prietenului drag.„O, cine ești tu oare, om vrednic și pribeag?”.„Sunt eu!” răspunse insul. „Te du! Nu se cuvinesă stea la masa asta un om necopt ca tine.În focul surghiunirii ființa-ți să se coacă,și n-o să mai încerce atunci să se prefacă.”.Plecă de-ndată omul. Călători vreun an,surghiunul pârjolindu-l cu focul său … Citește mai mult
Profetul Mohamed a zis:„Nu există tovarăș mai bunpe acest drum decât faptele tale. Ele îți vor fiprietenii cei mai buni – sau, dacă ești crud și egoist,faptele tale vor fi șerpi veninoșitrăind în groapa ta.”Dar spune-mi,poți desfășura o muncă de calitate fără a avea un învățător?Poți măcar știi ce înseamnă așa ceva în lipsaunui Maestru? … Citește mai mult
Această ființă umană este o casă de oaspeți:În fiecare dimineață, un nou venit.O bucurie, o întristare, o josnicie,O priză de conștiință trecătoare, toate aparPrecum un oaspete neașteptat.Întâmpină-i și bucură-i pe toți!Chiar dacă sunt un grup de regrete,Ce-ți zguduie violent casa golită de mobilă.Totuși, tratează onorabil fiecare oaspete.El te poate conduce spre o nouă încântare.Gândul întunecat, … Citește mai mult
O, anii limpezi, când jucam arșice,printre gramatici rupte și-aritmetici,sau anii, plini de flăcări, când patetici,iubeam doar Laure și Beatrice.Apoi, istorii, logici și esteticipurces-au rafturi negre să ridicepe zarzări albi, pe albastre cicatrice,pe-un colț de rai rămas năluci și petici.Am smuls înțelepciuni de sub peceteși-am vrut să spargem sipetul luminii.Pe tomuri noi ne-am aplecat cu sete,dar … Citește mai mult
Inimă, cântă-mi acele grădini necunoscute,clare, de neatins, în butelii închise,roze de Ispahan ori de Şiraz; apele mutecântă-le-n slava neasemuitelor vise.Inimă, nu-ți sunt străine, vădește-o! Grăiescdespre tine, bogat pârguite smochine,adieri ce parcă prind chip, ție-ți zâmbescprintre crengile-n floare crescând către tine.Să renunți te ferește, ai cade-n greșeală,pentru că hotărât-ai, miez înseamnă: a fi!Fir de mătase te … Citește mai mult
Într-o pădure deasă, de cetăți depărtată,Mierla se-ntâlni seara cu bufnița umflată.„Prietena – îi zise – ți-aș face o-ntrebare,Dacă a mea-ndrăzneală n-aduce supărare.Spune-mi, mă rog, lumina de ce nu-ți e plăcută,De ce stai toată ziua ascunsă, nevăzută?Nu cunoști, cum se vede, razele dimineții,Dulceața primăverii, plăcerile vieții.Poate ești rușinoasă, și crezi că nu cânți bine:Dar eu și … Citește mai mult
Popa Toader, din scripturi,Da lui Mitru-nvățături:„Mitre știi ce spune psaltul?Să nu faci în viața taCeea ce te-ar supăraDe ți-ar face-o altul.”.Mitru stă și stă gândind,De el multe nu s-a prind.„Da’ mai știu eu, cum e asta!Altul da! zici înțelept,D’apoi eu? Să n’am eu dreptSă-mi sărut nevasta? “
Bătrân de vârstă, gârbov și slab d-un negru chin,Prin țară umbla Beda, ca vecinic peregrin.Din sate-n sate trece, prin țări călătoreșteȘi dreapta religiune prin vorbe o lățește.Dar fiind el, sărmanul, orbit de ani era,Un prunc, ca drept tovarăș, de mână îl purta.Odată, prin o vale, copilul l-a purtatÎn loc cu stânci mărețe și multe sămânat.Aicea … Citește mai mult
Să bei un ceainic plin cu galbeni fluturi,înhamă casa la bătrâna salcăși amintește-ți vechile săruturicare, desculțe, carnea gurii-ți calcă.Cu litere ce curg din cărți te spalăși mâna-n iarba moale ți-o răstoarnăcât arde-n zări statuia verii, goalăși cât respiri, nepodidit de iarnă.
Frunză verde de stâjarFost-a moșu’ pădurar.Pădurar cu pușca latăNu l-oi uita niciodată.Moșu’ meu trece’ cu dragPrin păduri de brad și fagȘi umbla moșu’ călarePrin pădure, pe cărare.Când eram eu mititelMoșu’ mă lua cu elPrin pădure de paltinSă aud cucu’ cântând.Cucu’ și cu mierlițaM-o învățat a cântaSă cânt prin păduri de fagOmului să-i fiu pe placȘi-oi … Citește mai mult