Versuri corectate și adnotate
– Să-mi spui, mam-adevărat:Apa-n care m-ai scăldatAi vărsat-o în pârâuȘi cu ea norocul meu?– Îți spun, fat-adevărat:Apa-n care te-am scăldatO pusei la măru-n floareSă trăiești cu drag sub soare.– Mamă, grija mi-ai purtat,Să trăiesc m-ai învățat,Dar te rog, măicuță, spuneCe e norocul pe lume.– Fata mea, norocu-n lumeE un strat cu flori anumePe care și-l … Citește mai mult
Muzica: Temistocle PopaText: Mircea Bloc.Veronica, Veronica,Fată bună și cuminte,Pentru tine, Veronica, traista este darul meu.Ea e plină de povețe.E o traistă fermecată! Poate multe să te învețe, dacă o asculți mereu!A oricui poate fi și a lui și a ta.Doar dacă într-o zi poți spune așa: „Eu sunt harnic și bun,Sunt viteaz și îndrăzneț,Cuminte și … Citește mai mult
Oameni buni, profesorii nu-s nici dușmanii,ici bonele copiilor.Profesorii sunt frații mai mari sau mai mici, nu are nicio relevanță.Mirea lor e să vă conducă odraslele în viitor.Bineînțeles că există și hopuri și goluri de aer,sau de cunoștințe și deprinderi.Însă în afara morții, nimic nu-i irevocabil,așa că nu mai fiți triști.Și nici nu mai priviți cu … Citește mai mult
Un copil, odată, mic ca domnia-ta,Ce-şi iubea părinţii şi îi asculta,Când îi zise tat’său să meargă la şcoală,El plecă, îndată, dar cu mâna goală.– „Unde-ţi este cartea? Ce te nebuneşti?Dascălu-o să-ntrebe: pe ce-i să citeşti?..”Băieţelul, leneş, se tot scărpina,Se-nvârtea prin casă, nu-şt’ ce tot căta.Dar în sfârşit pleacă cu inima rea, –Plângea, sărăcuţul; cartea-i părea … Citește mai mult
Inimă, cântă-mi acele grădini necunoscute,clare, de neatins, în butelii închise,roze de Ispahan ori de Şiraz; apele mutecântă-le-n slava neasemuitelor vise.Inimă, nu-ți sunt străine, vădește-o! Grăiescdespre tine, bogat pârguite smochine,adieri ce parcă prind chip, ție-ți zâmbescprintre crengile-n floare crescând către tine.Să renunți te ferește, ai cade-n greșeală,pentru că hotărât-ai, miez înseamnă: a fi!Fir de mătase te … Citește mai mult
Într-o pădure deasă, de cetăți depărtată,Mierla se-ntâlni seara cu bufnița umflată.„Prietena – îi zise – ți-aș face o-ntrebare,Dacă a mea-ndrăzneală n-aduce supărare.Spune-mi, mă rog, lumina de ce nu-ți e plăcută,De ce stai toată ziua ascunsă, nevăzută?Nu cunoști, cum se vede, razele dimineții,Dulceața primăverii, plăcerile vieții.Poate ești rușinoasă, și crezi că nu cânți bine:Dar eu și … Citește mai mult
Popa Toader, din scripturi,Da lui Mitru-nvățături:„Mitre știi ce spune psaltul?Să nu faci în viața taCeea ce te-ar supăraDe ți-ar face-o altul.”.Mitru stă și stă gândind,De el multe nu s-a prind.„Da’ mai știu eu, cum e asta!Altul da! zici înțelept,D’apoi eu? Să n’am eu dreptSă-mi sărut nevasta? “
Bătrân de vârstă, gârbov și slab d-un negru chin,Prin țară umbla Beda, ca vecinic peregrin.Din sate-n sate trece, prin țări călătoreșteȘi dreapta religiune prin vorbe o lățește.Dar fiind el, sărmanul, orbit de ani era,Un prunc, ca drept tovarăș, de mână îl purta.Odată, prin o vale, copilul l-a purtatÎn loc cu stânci mărețe și multe sămânat.Aicea … Citește mai mult
Să bei un ceainic plin cu galbeni fluturi,înhamă casa la bătrâna salcăși amintește-ți vechile săruturicare, desculțe, carnea gurii-ți calcă.Cu litere ce curg din cărți te spalăși mâna-n iarba moale ți-o răstoarnăcât arde-n zări statuia verii, goalăși cât respiri, nepodidit de iarnă.
Frunză verde de stâjarFost-a moșu’ pădurar.Pădurar cu pușca latăNu l-oi uita niciodată.Moșu’ meu trece’ cu dragPrin păduri de brad și fagȘi umbla moșu’ călarePrin pădure, pe cărare.Când eram eu mititelMoșu’ mă lua cu elPrin pădure de paltinSă aud cucu’ cântând.Cucu’ și cu mierlițaM-o învățat a cântaSă cânt prin păduri de fagOmului să-i fiu pe placȘi-oi … Citește mai mult