Versuri corectate și adnotate
Şi nu era-ntuneric sau luminăîn clipa-aceea, nu era nimic,dar căutam, în linişte deplină,un plan, ca din genuni să mă ridic.Pluteam, uşor, prin timpul nestatornic,când am simţit, întâi ca un fior,tic-tacul ce-amintea de un ceasornicsau de pedala unui ţesător.Era atât de simplu, previzibil!Mi-am amintit de şuierul de vântvenit de nicăieri şi invizibilspre frunza care tremură a … Citește mai mult
Mă nasc naufragiat în lumina ta,seară de ape limpezi.De senine foiarde aerul consolat.Dezrădăcinat dintre cei vii,inimă provizorie,sunt limită vană.Înfricoșătorul tău darde cuvinte, Doamne,îl urmez cu sârguință.Trezește-mă dintre morți:fiecare și-a luat pământulși femeia.Tu ai privit înlăuntrul meuîn întunericul viscerelor:nimeni nu are deznădejdea meaîn inima lui.Sunt un om singur,un singur infern.
Din lumini lanțul s-a ros în crepusculeprin oase legat un mamut mai rage în lemne surd.aprinse lămpile le-am ascuns în pământca amazoane printre cârtițe și țițeinegre oglinzile din nopți au alunecatstinse flăcările le-am pus pe umeriunde pușca osului mocneșteunde pecețile sângeră pe mâiniși-n întunericul fără remediu ochii au rămas peșterile luminii.cheia inimii se întoarce în … Citește mai mult
Câteodată întunericulE în afara mea,Fulgerul nu se mai dezdoaie.Se văd prin el, ca printr-o țeavăDe telescop.Vreo stâncă poate pe undevaNu vrea să se mistuie,Vreo scorbură opune rezistențăCariului deznădăjduit.N-a mai căzut de multNici o stea:Circulă greu materia pe cer.Cuiva i s-a întâmplat o nenorocireȘi nu vrea să plângă:Se îngreunează circulația apeiÎn natură.Și eu prind această stareDirect … Citește mai mult
Nu, nu, nu, nu, nu, nu vreau să mă duc,Oh,Iartă-mă, Doamne!Mai sunt multe de făcut, mai sunt de făcut,Mai sunt de numărat sute de milioane..Conduc un dric și mă îndrept spre morgă,Am un tovarăș în spate, da’ nu scoate o vorbă.Tace într-una, ne ducem la probă,Din casă afară și-a dat logout, mă,A tras o viață … Citește mai mult
Pe străzile călcând oraşulse scurge noaptea ultimilor paşipierduţi de casele în care vetre arduitate-n praguri, adormite-n uşi. E întuneric. Noaptea izvorăştedin inimile paznicilor vetrei.Unde sunt ei acolo noaptea-i udăde suferinţa străzilor pustii. Un ochi întinde geana spre luminădar în acest oraş geana se-ntinde-n gol;romanţa-i tristă, epitaful mort,dar ochiul mai încearcă stradacu geana rătăcită pe asfaltulcredinţei … Citește mai mult
Răsăritul reprezintăReîncarnarea nopțiiO altă armonie,Unde soarele își arată colții,Întunericul meu se referăLa o altă dimensiune,Trăiri schițate cu cărbunePraf de stele peste lume,Să acopere urmele de îngeriCălcate de demoni,În căutarea creatoruluiDusă dincolo de fotoni,Pentru eliberare spiritualăDin parte pământeanăDar până atunci mai eRegretele nu se aclamă,Continui să alerg pesteZeci de astre stinseSă-mi caut liniștea în nopțileAdormite de … Citește mai mult
Ce mândru sună când poetulCu sori și regi se-asemuiește;Dar cum își ascunde chipul, bietul,În turburi nopți când rătăcește!Albastrul pur își pierde pasulCând nori în umbră întârzie;Pălit și slab îmi e obrazulPlâns; lacrima grea, cenușie!Nu mă lăsa mâhnirii pradă,În noapte, chip lunar, iubită!Fosforescență-mi fii, plămadăDe soare, candelă slăvită!
Spune-mi, femeie cu părul tăciune,Ochi de-ntuneric și gură de foc,Cine pe lume-ar putea să-ți îmbuneInima smulsă din marele joc?.Cine-ar putea să-ți rămână în gânduriȘi să te-alunge din ploile reci?Spune-mi ori, poate, îmi scrii două rânduriDespre pierdutele tale poteci.Cum de, sub pleoape, sunt norii de ploaieTulburi ca ceața pătrunsă de fum?Unde-s privirile care înmoaieInimi de piatră … Citește mai mult
Sunt poate un copilce se teme de morți,dar care cheamă moarteaca să-l dezlege de toate creaturile:copiii, copacul, gâzele;de orice lucru cu miez de tristețe.Fiindcă nu mai are cadouriși drumurile sunt întunecoase,și nu mai este nimenicare ar ști să-l facă să plângăîn preajma ta, Doamne.