Pe străzile călcând oraşul
se scurge noaptea ultimilor paşi
pierduţi de casele în care vetre ard
uitate-n praguri, adormite-n uşi.
E întuneric. Noaptea izvorăşte
din inimile paznicilor vetrei.
Unde sunt ei acolo noaptea-i udă
de suferinţa străzilor pustii.
Un ochi întinde geana spre lumină
dar în acest oraş geana se-ntinde-n gol;
romanţa-i tristă, epitaful mort,
dar ochiul mai încearcă strada
cu geana rătăcită pe asfaltul
credinţei orbului în verdele câmpiei!
Sensul versurilor
Piesa descrie un oraș cufundat în întuneric și deziluzie, unde speranța se stinge. Un singur ochi încearcă să găsească lumina, dar se confruntă cu realitatea tristă a unui oraș pierdut.