Franz Kafka - Sub Soarele Înserării
Sub soarele înserării / Ședem cu umerii aplecați / Pe bănci, la iarba verde. / … →
Sub soarele înserării / Ședem cu umerii aplecați / Pe bănci, la iarba verde. / … →
Lucia Martinez. / De mătase roșie umbrită. / Coapsele tale ca înserarea / vin din … →
Înserarea cântă / o berceuse portocalelor. / Surioara mea cântă: / Pământu-i o portocală. / … →
Miroase a-nserare pe ulița din sat / Dincolo de coline un soare-ncet apune / Se … →
Trenul soarelui aprins gonise / În fața pragului meu indolent. / Du-te, doar. / Urmele … →
De-o plumburie-ncenușare / Pe când apusul e cuprins / În funebra-nserare, / Zic fără-ntristare / … →
Pân’ la inerta-mi înserare / Puțin de tot a mai rămas – / Clopotnițele-s cântătoare … →
În tihna dinspre ziua, în tânăra-mpietrire, / Plutea-n tării un suflet și-a întâlnit o Stea. … →
Magia blândelor amurguri / S-a prins de ramuri și de flori, / Într-o risipă de … →
În liniștea de noapte și de vise, / Amurgul țese trombele-i de fum. / Pe … →