Iubesc zeii care înjură,
Care batjocoresc, care dau ghionturi,
Care își pun unul altuia „piedică”,
Care scot limba unii la alții
Și care văzând pe „aproapele” lor însetat
Se adapă ei înșiși.
Iubesc zeii
Care nu impart binecuvântări,
Nu spun: „Iubiți-vă unii pe alții!”
Și care – văzând pe vinovați răstigniți –
Sângerează în propriul trup.
Iubesc zeii
Care nu sunt sculptați în piatră,
Nici zugrăviți cu vopsea;
Ci desenați cu creta,
Ca să-i pot șterge
Când vreu.
Versiune românească de Menelaos Ludemis
Sensul versurilor
Piesa exprimă o admirație pentru zeii nonconformiști, care încalcă regulile și nu oferă binecuvântări. Acești zei sunt efemeri și pot fi schimbați după bunul plac, sugerând o respingere a dogmelor religioase tradiționale.