implozie nationala – Versuri.pro

Adrian Păunescu - Implozia Națională XXI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Este un mare bărbat politic,
un om supradotat.
Și n-are el nicio vină pentru felul în care-au condus
Generalii-fantomă represiunea de la Timișoara și
București, n-aveți absolut niciun drept să-l închideți pe
Ștefan Andrei, e-o-nscenare grosolană, e un caz dintre
multele cazuri de condamnare politică a unui lider care
cam incomodează, n-aveți dreptul să închideți pe nimeni
fără probe, fără martori, fără o judecată corectă, ceea
ce faceți sau acceptați să se facă, vi se va face. Recitiți
„Salonul numărul 6” de Anton Pavlovici Cehov! Nu există
răzbunare mai mare, decât ecoul propriei noastre
răzbunări. Nu cereți administratorilor Palatului Cotroceni
explicații peste umbra care răzbate din lucrurile
reședinței, ei n-au de unde să știe, dar eu cred că vă
pot spune adevărul, ceața politică, din ce în ce mai greu
respirabilă, a peisajului nostru național,
e mediul nostru normal
de acum încolo. Și peste ea,
vine umbra spânzuratului din spălătoria de bloc.
Umbra celui care a murit, crezând că dumneavoastră l-ați
trimis la carceră pentru 16 ani, adică până-n anul 2008,
Președinte, eu, totuși, mă încăpățânez să cred că nu e așa.

Adrian Păunescu - Implozia Națională XV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Va trebui s-o iau de la capăt, va trebui să arăt poporului
Meu că n-am dormit şi că n-am minţit. Iar ceea ce-am greşit,
Am greşit din credinţă şi, când am exagerat, lăudând
Un gest al lui Ceauşescu, am făcut-o ca să-l determin
Să facă numai asemenea gesturi, n-am lăudat niciodată
Teroarea, dictatul, represiunea, ci dragostea de ţară,
Încrederea în valori şi pâlpâirile democratice. Dar am scris,
În acelaşi timp, avertismente şi epitafuri, satire şi elegii,
Am demascat transformarea Atlantidei noastre într-o
Insulă defectuoasă, ridicarea defectelor la rangul de criterii.

Adrian Păunescu - Implozia Națională XXV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Și Hristos a știut
Cel mai exact dintre toți muritorii că de mântuire
Au nevoie mai ales cei care nu cred în el, pentru ca
Poporul lui să-l cuprindă și pe ei și să fie mai mare
Decât spun clevetitorii. Și de aceea mă rog eu, creștinește,
Pentru anticriști și pentru comuniști. Și-mi amintesc
De tine, Doamne, care va trebui să cobori, într-una din
Zilele de lucru ale săptămânii și să predai la o oră de
Dirigenție, poporului tău omenesc, lecția iertării.
Auzi-ne, Doamne! Și până la primul recurs, până la prima
Revizuire a tuturor acestor procese mincinoase, confiscă
Sârma din poduri și închide spălătoriile!

Adrian Păunescu - Implozia Națională XXIV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De la scară îi iau mașinile lor de serviciu, de la scară
Îi vor lua dubele, către pușcăria în care sunt trimiși ca să
Putrezească. Și cu stângăcie, cu nepriceperea pe care și-au
Prefabricat-o, ani în șir, când trebuiau să pară credibili,
Perorând împotriva religiei și a obiceiurilor omenești,
Ba chiar sancționând pe acei comuniști pe care
Securitatea îi descoperea la Înviere, în vălmășagul de
Întuneric și lumină al deniilor, în această zi, foștii
Demnitari comuniști își îmbrățișează nevestele și copiii
Și nu pot să nu creadă într-un Iisus Hristos semnificativ
Și într-o Înviere exponențială, care să-i cuprindă și pe ei,
Ca o ultimă grațiere divină pentru fiecare. Și eu mă rog
Pentru pacea morților și a viilor și mă tem că tocmai
Pace nu vom avea și că nici Marea Unire cu Basarabia,
Pe care abia o așteptăm, nu va sosi, dacă va sosi, decât

Adrian Păunescu - Implozia Națională XXVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și nici nu va avea niciodată liniște,
Dacă fiecare guvern nu găsește altceva mai bun
De făcut, decât să învinovățească și să aresteze
Guvernul anterior. Nu vă temeți, nu va mai veni
Nici o armată străină peste noi.
S-a reușit performanța incredibilă ca românii
Să-i omoare pe români și mereu va mai fi
Ceva de răzbunat, pentru generația noilor orfani politici.
Dar roata istoriei merge înainte și cineva
O să întrebe mâine de ce a fost nevoie de crimele
De astăzi. Și nu va fi liniște niciodată.
De aceea, dac-ar fi o reformă de făcut,
Ea ar trebui să se adreseze, întâi de toate,
Relațiilor dintre oameni. Și dac-ar fi o lege
De votat și de impus în România, ea ar trebui
Să consacre definitiv reconcilierea națională
Zâzania, ura. Goliți pușcăriile, goliți urgent pușcăriile,
Și să interzică, sub pedeapsă, răzbunarea,
Înainte de a mai muri cineva în ele, goliți pușcăriile,
Dacă nu vreți să transformați România
Într-un cimitir. Într-un cimitir
Cu dobânzi halucinante, până la sfârșitul veacurilor!

Adrian Păunescu - Implozia Națională II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Urzicile sunt scumpe și-ți îmbătrânesc în mână, leul
Se devalorizează pieptiș, suntem amenințați cu opinia
Ambasadorului american despre prezența observatorilor
Naționali, cu opinia dânsului despre absența
Observatorilor naționali, ni se face cu degetul.
Și domnul Rațiu citează la mitinguri opinia
Ambasadorului, America ne dă sfaturi, America ne dă
Ordine, America nu ne dă tehnologii, doar atât nu ne dă,
Tehnologii și bani, primim cu plăcere tot ce vine
Din America, dar parc-am aștepta și ceva concret,
Nu numai spioni și indicații, America, în asta, seamănă
Foarte bine cu Rusia, dacă n-or fi una și-aceeași
În etape diferite ale dezvoltării. Soarta noastră e mică
Mititică, dacă un ambasador își poate permite
Să ne tragă de urechi, să ne certe. Parcă mi-e dor
De-un gest de demnitate, mă-ntreb cum ar fi reacționat
Nicolae Ceaușescu, dacă-i spunea Ion Rațiu
Că ambasadorul american ne cere să avem observatori
Naționali. Ce-ar fi zis bâlbâitul nostru curajos.
Încerc să-mi închipui reacția dictatorului și cam
În cât timp ar fi trebuit să-și ceară scuze și să plece
Domnul ambasador, inadmisibilă imixtiune în afacerile
Interne ale României, gravă jignire, cu atât mai neplăcută
Cu cât toate partidele politice veghează la respectarea
Democrației, în toate circumscripțiile electorale.
Dar o asemenea sfidare dă măsura disprețului
Cu care suntem priviți, țara noastră zace,
Noi ne distrugem unii pe alții în fiecare zi.
Nimeni nu ne-a făcut atâta rău cât ne facem noi,
Prin vrajba noastră cea de toate zilele, comportament
De oameni vinovați, care speră să spele,
Prin exces de zel nou, erorile vechi, numai atât
Nu ni se spune și nici noi nu mai întrebăm,
De ce anume suntem vinovați. Vai de viața noastră!

Adrian Păunescu - Implozia Națională V

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cred că ştiu, încep să-mi dau seama, Andrei Pleşu
Vroia să ia urma Mioriței, toate turmele de oi trebuie
Să treacă la Ministerul Culturii, ca să avem siguranţa
Că Miorița va fi captată în toate variantele ei.
Ăsta a fost scopul, degeaba încearcă Senatul să găsească
Alte înţelesuri, că, vorba aia, domnule Pleşu,
Mai cheamă şi-un câine sau măcar un babeţi,
Un horvatandor, merge şi-un boroianu, masculin
Boroianu, feminin boroiană, Ministerul Culturii are turma
De oi, cum să n-aibă Ministerul Culturii turmă de oi,
Dacă Ministerul Sportului şi Tineretului vinde stadioane,
Ca să obţină dolari pentru ziarul domnului Roman?
Adevărate sacrificii pentru spirit! Arătaţi-mi şi mie,
În toată istoria politică mondială, un lider care să
Dispună vânzarea unui stadion, ca să facă rost
De o tipografie pentru ziarul „Azi”.

Adrian Păunescu - Implozia Națională IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fac drumul întors către Turcia, caută mărfuri
Și pricopseală, avem mai multe partide politice
Decât cetățeni în câmpul muncii, astăzi ne e o rușine
Să nu muncești, condamnabil e să muncești și să speri.
Șomaj, deturnări de avioane, pantofi de plastic.
Presă de scandal. Prezervative cu schimbător de viteze.
Războaie etnice, fiare de călcat pentru elite.
Invazie de chinezi, merele mai scumpe decât portocalele.
Colonei de securitate făcând afaceri, motani cu trei
Testicule, mașini de lipit pungi de plastic, unii demască
Iar alții susțin pe Triță Făniță, ăsta are un nume
Parcă dintr-un basm de Petre Ispirescu sau dintr-o
Hârtie cu antet de Petre Roman, dracu’ să-i știe,
N-am văzut atâtea hoții la lumina zilei nici
În filmele pe care Ceaușescu a refuzat să le mai importe.

Adrian Păunescu - Implozia Națională XVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ei, ce ziceți, dragilor, disidenților, prefăcuților,
Anticomuniștilor de ocazie, vopsitorilor de fațade?
Ce ziceți? Îmi numărați defectele? Mi le confecționați
Când nu le găsiți? Mai bine v-ați sfătui cu mine.
Cu mult mai bine mi le cunosc eu. Și cu mult mai ușor
Mi le pot mărturisi. Pentru că, și așa, viața mea a fost
Aproape publică, în toate ale ei, și n-am cum să m-ascund,
Nici acum. Astfel era și calul din curtea bunicilor mei,
În anii copilăriei mele, de el mi-era mie cel mai milă,
Că, dacă dădea cineva în câine sau în pisică, puteau să
Fugă, să se-ascundă. Dar calul primea loviturile cu o
Imbecilă măreție și îndărătnic rămânea pe loc și nu ținea
Supărare, când îl băgau în hamuri și îl puneau să tragă,
Nici acolo nescăpând de lovituri, în vreme ce câinii și
Pisicile îl și disprețuiau, pentru cât de cuminte era și cât
De credincios și mie mi-era milă de ochii lui și de
Neputința lui de a părăsi acea curte. Și de felul în care,
Aproape nemânat de pe scândura căruței, se-ntorcea
Totdeauna acasă, biciuit cu prilejul tuturor gropilor,
în care căruțașul distrat condusese căruța. Și iertând,
Cu lacrimi uriașe, încremenite în ochii lui mari,
Imprudențele, răutățile, răzbunările noastre. Și iată de ce
Mi-a fost milă de cal, l-am crezut o divinitate care nu-și
Mai pierde vremea să conteste măruntele nedreptăți
Care i se fac și am impresia că, dacă, vreodată, Atlantida
Va avea nevoie să fie scoasă din adâncul oceanului,
Unde s-a scufundat sub propriile sale erori, două căi
Ar avea de urmat, la alegere, ori să fie scoasă de acolo,
De toți caii pământului, ori

Adrian Păunescu - Implozia Națională XIV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ochelarii demnitarilor români n-au ștergătoare de
Parbriz. Și pe ei se amestecă violent propria lor
Transpirație, de groaza a ceea ce fac și se fac a nu
Face, și ceața politică răsărind deliberat, din toate
Malaxoarele trădării. Patrie murindă, ți-am mai spus
Cândva, în socialism, că tu ești Atlantida noastră și
Că ne scufundăm negând că ne scufundăm și pedepsim
Pe toți aceia care susțin că ne scufundăm, când apa a și
Ajuns până peste cap. Judecătorii condamnau în poemele
Mele din vremea lui Nicolae Ceaușescu, pe cei ce
Susțineau că apa e o realitate. Prea bine îmi amintesc
Ce-am scris și ce-am pătimit pentru ceea ce-am scris
Și silă mi se face, când constat ce repede se uită marele
Risc asumat și ce ușor prinde orice calomnie și orice
Negație, oricât de absurdă. Ca, de exemplu, aceea că eu
Am scris cartea de „Poezii cenzurate” după 1989. De parcă
Ar fi fost un gest imposibil să pui mâna pe-un Almanah
„Flacăra” din anii 1983, 1984, 1985, ca să constați că toate
Erau acolo și, iată, sunt obligat să-mi aduc aminte de ele,
Acum, când România e din nou Atlantida și nici o salvare
Nu mai e posibilă. Nu mai contează adevărul, contează
Numai propaganda momentană. Contează de cine au
Nevoie oficinele de spionaj și contează cine are inspirația
Să fie de acord cu ele. Eu rămân cu poporul român.