Și nici nu va avea niciodată liniște,
Dacă fiecare guvern nu găsește altceva mai bun
De făcut, decât să învinovățească și să aresteze
Guvernul anterior. Nu vă temeți, nu va mai veni
Nici o armată străină peste noi.
S-a reușit performanța incredibilă ca românii
Să-i omoare pe români și mereu va mai fi
Ceva de răzbunat, pentru generația noilor orfani politici.
Dar roata istoriei merge înainte și cineva
O să întrebe mâine de ce a fost nevoie de crimele
De astăzi. Și nu va fi liniște niciodată.
De aceea, dac-ar fi o reformă de făcut,
Ea ar trebui să se adreseze, întâi de toate,
Relațiilor dintre oameni. Și dac-ar fi o lege
De votat și de impus în România, ea ar trebui
Să consacre definitiv reconcilierea națională
Zâzania, ura. Goliți pușcăriile, goliți urgent pușcăriile,
Și să interzică, sub pedeapsă, răzbunarea,
Înainte de a mai muri cineva în ele, goliți pușcăriile,
Dacă nu vreți să transformați România
Într-un cimitir. Într-un cimitir
Cu dobânzi halucinante, până la sfârșitul veacurilor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de neliniște și dezamăgire față de politica românească, marcată de conflicte și răzbunări perpetue. Se pledează pentru reconciliere națională și depășirea urii, avertizând asupra consecințelor distructive ale lipsei de unitate.