Va trebui s-o iau de la capăt, va trebui să arăt poporului
Meu că n-am dormit şi că n-am minţit. Iar ceea ce-am greşit,
Am greşit din credinţă şi, când am exagerat, lăudând
Un gest al lui Ceauşescu, am făcut-o ca să-l determin
Să facă numai asemenea gesturi, n-am lăudat niciodată
Teroarea, dictatul, represiunea, ci dragostea de ţară,
Încrederea în valori şi pâlpâirile democratice. Dar am scris,
În acelaşi timp, avertismente şi epitafuri, satire şi elegii,
Am demascat transformarea Atlantidei noastre într-o
Insulă defectuoasă, ridicarea defectelor la rangul de criterii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și justificarea unui personaj care a susținut inițial un regim politic, dar care acum își asumă responsabilitatea pentru greșelile sale. El subliniază că a crezut în valorile naționale și în potențialul democratic, dar recunoaște că a exagerat în laudă și că a ignorat semnele negative.